1. [Șăineanu, ed. VI] șișcoiu m. Tr. strigoiu. [Lit. vrăjitor ce poate lua o formă animală]. V. șișcă.
2. [MDA2] șiscoi sm vz șișcoi
3. [MDA2] șișcoi sm [At: LB / V: (reg) șisc~ / Pl: ~ / E: șișcă3 + -oi] (Trs) 1 Vrăjitor. 2 Strigoi.
4. [DLRLC] ȘISCOI s. n. v. șișcoi.
5. [DLRLC] ȘIȘCOI, șișcoi, s. m. (Regional, în superstiții) Strigoi, moroi. – Variantă: șiscoi (MARIAN, Î. 418) s. m.
6. [DLRM] ȘIȘCOI, șișcoi, s. m. (Reg.) Strigoi, moroi. – Din șișcă2 + suf. -oi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL