1. [MDA2] șirlău [At: CANTEMIR, IST. 77 / V: (îrg) ji~, (reg) șar~, șur~, (îvr) ~Iau sn / Pl: ~laie, (înv) ~ri / E: pbl fo cf șirloi1] (Reg) 1-2 sn Șuvoi1 (1-2). 3 sn (Pex) Făgaș săpat de șuvoaie1 (1) Si: (reg) șiroi1 (4), șuvoi1 (9). 4 sn (îf șurlău) Urmă lăsată de roțile carului. 5-6 av, sn (Adesea prin exagerare) (în formă de) șiroi1 (5).
2. [DLRLC] ȘIRLĂU s. n. (Regional) Șiroi.
3. [MDA2] șarlău sn vz șirlău
4. [MDA2] șirlau sn vz șirlău
5. [MDA2] șurlău2 sn vz șirlău
6. [Scriban] șiróĭ și șirlóĭ n., pl. oaĭe (imit. înrudit cu jirloĭ, gîrlă ș. a.). Lichid care se scurge în mare cantitate: șiroaĭe de lacrămĭ, de sînge, o ploaĭe ce curgea șiroaĭe. – Și șuroĭ și șurloĭ (Mold.) și șirlăŭ, pl. ăĭe (la Dos. ăurĭ).
7. [DLRLV] ȘIRLĂU s. n. (Mold.) Șiroi. Sudorile... de pre armăsariu ca șirlaiele curea. CI, 99. Șirlaile sudorilor, izvoarăle lacremilor ... toate cu lotul în vînt și în deșert se duseră. CANTEMIR, IST. Au lăcrămatu icoana Precistii atîta cît curea șirlauri și pica într-o tipsie. CRB, 162v. Etimologie: probabil formație onomatopeică. Cf. șirloi, șurloi. Cf. n ă b o i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL