1. [DEX '09] ȘIRETENIE2, șiretenii, s. f. (Pop.) Desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții; p. ext. relatare a unei întâmplări, a unei situații etc.; tărășenie. [Var.: șiritenie s. f.] – Cf. șir.
2. [DEX '09] ȘIRETENIE1, șiretenii, s. f. Însușirea de a fi șiret2; faptă sau vorbă șireată; viclenie, perfidie, șireție. – Șiret2 + suf. -enie.
3. [MDA2] șiretenie1 sf [At: POLIZU / Pl: (6-7) ~ii / E: șiret3 + -enie] 1-4 Însușirea de a fi șiret3 (1-2, 4, 6). 5 (Ccr) Comportare de om șiret3 (1) Si: viclenie, (rar) șiretlic (5), șireție (1). 6 (Ccr) Faptă șireată3 (2) Si: stratagemă, subterfugiu, tertip, truc, șarlatanie (1), șiretlic (1), vicleșug, (rar) șireție (2). 7 (Ccr) Vorbă șireată2 (2) Si: perfidie.
4. [MDA2] șiretenie2 sf [At: PR. DRAM. 126 / V: (reg) ~rit~ / Pl: ~ii / E: ns cf șir] 1 (Mun) Evoluție (a unei întâmplări, a unei situații etc.). 2 (Mun) Succesiune de peripeții. 3 (Mun; pex) Relatare a unei situații, a unei întâmplări etc. Si: (pop) tărășenie. 4 (Reg) Semnificație.
5. [DLRLC] ȘIRETENIE1 s. f. v. șiritenie.
6. [DLRLC] ȘIRETENIE2, șiretenii, s. f. Faptul de a fi șiret (v. șmecherie, viclenie); faptă sau vorbă șireată (v. șiretlic, vicleșug). Murmură cu o clipire de șiretenie în ochi. DUMITRIU, N. 172. Văduva zîmbi cu dulceață și cu șiretenie spre pan Sampil. SADOVEANU, O. VII 138. Omul nu e numai o ființă care, cu șiretenie ori cu brutalitate, călcînd și strivind pe alții, caută să-și cucerească un loc la ospățul vieții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 13. ◊ (Cu o nuanță de simpatie) Nu era mare lucru în scrisorile ei: aceeași și iar aceeași afecțiune fără margini, ce-i umplea tot sufletul, spusă fără șiretenie, cu aceleași cuvinte; dar asta era lucru mare. D. ZAMFIRESCU, R. 199.
7. [Șăineanu, ed. VI] șiretenie f. fire șireată: șiretenia vulpei.
8. [Scriban] șireténie f. (d. șiret, adj.). Fire șireată: șiretenia vulpiĭ.
9. [DEX '09] ȘIRITENIE s. f. v. șiretenie2.
10. [MDA2] șiritenie sf vz șiretenie2
11. [CADE] ❍ CIRITENIE = ȘIRETENIE.
12. [DEX '98] ȘIRITENIE s. f. V. șiretenie2.
13. [DLRLC] ȘIRITENIE s. f. (Și în forma șiretenie) Desfășurare, curs, fir al întîmplărilor, istorisire cu multe peripeții; tărășenie. Începu să le povestească șiritenia celor ce i se întîmplase. ISPIRESCU, L. 36. Începuseși a îndruga o șiretenie. ODOBESCU, S. III 196. ◊ (Pleonastic) După ce se dovedi că Făt-Frumos era adevăratul ucigaș al zmeilor, spuse toată șiretenia și întîmplarea. POPESCU, B. IV 14. – Variantă: șiretenie s. f.
14. [Șăineanu, ed. VI] șiritenie f. șir de întâmplări: șiritenia povestii ISP. [Lit. șiretul sau firul povestii].
15. [DOOM 3] șiretenie (desp. -ni-e) s. f., art. șiretenia (desp. -ni-a), g.-d. art. șireteniei; pl. șiretenii, art. șireteniile (desp. -ni-i-)
16. [DOOM 2] șiretenie (-ni-e) s. f., art. șiretenia (-ni-a), g.-d. art. șireteniei; pl. șiretenii, art. șireteniile (-ni-i-)
17. [IVO-III] șiretenie, -niei gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL