1. [MDA2] șipoc1 sm [At: NEAGOE, ÎNV. 116/24 / A: nct / Pl: ~oci / E: slv шипокъ] (Bot; slî; rar) Rodiu (Punica granatum).
2. [MDA2] șipoc2 s [At: MOXA, 386/27 / A: nct / Pl: ? / E: ns cf șipot] (Îvr; csnp) Curs de apă.
3. [Scriban] șípot n., pl. e (vsl. šĭpotŭ, šĭputŭ, murmur de apă, cĭuruire, bg. šepot, șoaptă, sîrb. sopot, šopot, cascadă. V. șopot). Izvor care țîșnește și cade cĭuruind. – La Moxa (Hîjdăŭ, Cuv. I, 386) șípoc.
4. [DAR] șipoc1, s.n. (înv.) metal rar, asemănător cu platina, cu care realizează aliaje; rodiu.
5. [DAR] șipoc2, s.n. (înv.) curs de apă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL