1. [MDA2] șioi2 [At: (sf. sec. XVIII) ARH. FOLK. VI, 25 / P: și-o-i / V: (reg) șiui, șoi, șui / Pzi: ~esc / E: pbl fo cf mg sóhajt] 1 vi (Trs) A ofta. 2 vi (Trs) A suspina. 3 vi (Reg; îf șiui) A gâfâi (1). 4 vr (Reg; îf șui) A se văita.
2. [MDA2] șioi1 sn vz șuvoi1
3. [DLRLC] ȘIOI s. n. v. șuvoi.
4. [DEX '09] ȘIVOI s. n. v. șuvoi.
5. [DEX '09] ȘUVOI, șuvoaie, s. n. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); p. ext. curs de apă (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundentă și repede. ♦ Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: șivoi s. n.] – Din magh. sió (după puvoi).
6. [MDA2] șai2 sn vz șuvoi1
7. [MDA2] șăoaie sf vz șuvoi1
8. [MDA2] șihoi sn vz șuvoi1
9. [MDA2] șioaie sf vz șuvoi1
10. [MDA2] șion s vz șuvoi1
11. [MDA2] șiu sn vz șuvoi1
12. [MDA2] șiui2 vi vz șioi2
13. [MDA2] șivoi1 sn vz șuvoi1
14. [MDA2] șivoi3 v vz șuvoi2
15. [MDA2] șoi2 v vz șioi2
16. [MDA2] șuai s vz șuvoi1
17. [MDA2] șuăi sn vz șuvoi1
18. [MDA2] șuhai sn vz șuvoi1
19. [MDA2] șuhoi sn vz șuvoi1
20. [MDA2] șui5 v vz șioi2
21. [MDA2] șuoau s vz șuvoi1
22. [MDA2] șuoi sn vz șuvoi1
23. [MDA2] șuvai3 s vz șuvoi1
24. [MDA2] șuvoi1 sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: (îrg) șiu (Pl: ~ri), (reg) șui (Pl: ~uri), șihoi (Pl și: ~uri), șioi, șivoi, șuăi, șuhai (Pl: ~e), șuhoi (Pl: ~uri), șuoi (Pl: ~oaie) sn, șion, șuai, șuoau, ~vai s, șăoaie, șioaie sf / Pl: ~oaie, (rar) ~uri / E: ns cf mg sió (dal siu, sivó), rom puhoi] 1 Curs de apă torențial, care se formează (în zonele de munte sau de deal) prin topirea zăpezii sau în urma unei ploi abundente Si: torent, șiroi1 (1), (reg) puhoi, șirlău (1), șugău (1), șușoi1 (1), (îvg) năboi1. 2 (Pex) Curs de apă (cu debit rapid) Si: torent, șiroi1 (2), (reg)puhoi, șirlău (2), șugău (2), șușoi1, (îvg) năboi1. 3 (Pe lângă verbe ca „a curge”, „a trece” etc.; îlav) În ~ Vijelios. 4 (Prc; șîs ~ul apei) Porțiune din curentul unei ape curgătoare, în care apa are viteza cea mai mare. 5 (Reg; îf șihoi) Braț al unei ape curgătoare. 6 (Mun; îf șioi) Vârtej. 7 (Reg; îaf) Copcă2 (1). 8 (Rar; de obicei lpl) Șiroi1 (5). 9 (Reg; pex; îf șivoi) Șirlău. 10 (Reg) Pământ neproductiv (pietros, nisipos, văros, argilos). 11 (Reg) Pământ apătos. 12 (Reg) Pământ lunecos. 13 (Reg) Pământ productiv, mănos. 14 (Reg) Pământ afânat. 15 (Mun) Fâșie de pământ rămas nearat. 16 (Reg; îf șioi) Dâră subțire de cereale rămase pe arie după treierat.
25. [MDA2] șuvoi2 vi [At: MURNU, I. 81 / V: (reg) șiv~ / Pzi: 3 ~esc / E: șuvoi1] (Rar; d. ape) A șiroi3 (1).
26. [DLRLC] ȘUVOI, șuvoaie, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari, a topirii zăpezilor etc.). V. puhoi, torent. O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Iar podul peste care era să trec L-a dus șuvoiul cu înec. BENIUC, V. 20. S-au topit repede nămeții... Au pornit apele. Șuvoaiele cresc, se scurg spre gîrlă. STANCU, D. 108. Muntele se învălui o lună întreagă în neguri și în ploi putrede; potecile se prefăcură în șuvoaie. GALACTION, O. I 159. ◊ Fig. Soarele vărsa șuvoaie de foc. SADOVEANU, O. VI 211. Șuvoaie de metal lichid au început să se împrăștie prin fabrică, născînd groază. SAHIA, N. 34. ♦ Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). Șuvoiul acesta de oameni era o manifestație a tineretului studios. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 6/3. Priveam gările metroului și vedeam cum șuvoaie de oameni pătrundeau în aceste gări. STANCU, U.R.S.S. 17. ◊ Fig. Vorbire repede, debit verbal. A oprit Dima șuvoiul vorbelor și a rămas pe loc cu mîinile căzute de-a lungul trupului. GALAN, Z. R. 94. 2. Curs, fir de apă (umflat de ploi). Am intrat în șuvoi. Luntrea merge lin, o dată cu apele. STANCU, D. 521. A trecut iarna, apoi șuvoiul de primăvară al Lisei. Au ieșit mălurenii la arat. SADOVEANU, M. C. 10. Se bălăciră în apă pe lîngă sălciile de pe malul celălalt, unde era șuvoiul adînc. CAMIL PETRESCU, O. I 619. Șuvoiul apei = partea (de obicei mijlocul) unui rîu, unde apa curge cu repeziciune. – Pl. și: șuvoiuri (SADOVEANU, O. VI 257). – Variante: șivoi (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 154, ANGHEL, PR. 56, ALECSANDRI, T. 254), șioi (SANDU-ALDEA, U. P. 37, ALECSANDRI, P. III 214) s. n.
27. [Șăineanu, ed. VI] șioiu n. Mold. șuvoiu: șioaie care poartă cadavre pe a lor valuri AL.
28. [Șăineanu, ed. VI] șivoiu n. torent: cade ploaia și curg șivoaie AL. [V. șuvoiu].
29. [Șăineanu, ed. VI] șuvoiu n. torent. [Termen de origină imitativă, ca și variantele sale (șioiu, șivoiu), indicând susurul apei și curgerea-i șoptitoare (cf. șuiet)].
30. [Scriban] șivóĭ, șuvoĭ și (Trans. Mold.) șlóĭ n., pl. oaĭe (ung. sió, pîrăŭ lin, infl. d. povoĭ). Torent, mare șiroĭ de apă (ca cele care se scurg primăvara): șivoaĭele munților. V. prival.
31. [Scriban] șuvóĭ, V. șivoĭ.
32. [DOOM 3] șuvoi s. n., pl. șuvoaie
33. [DOOM 2] șuvoi s. n., pl. șuvoaie
34. [MDO] șuvoi, pl. șuvoaie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL