1. [DEX '09] ȘINUIRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui.
2. [MDA2] șinuire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: șinui] (Pop) 1 Ferecare cu șine (1) a unor obiecte, pentai a le mări rezistența la uzură Si: (pop) șinuit1 (21). 2 Întărire cu șinea roților de lemn ale unor vehicule Si: (pop) șinuit1 (2).
3. [DLRLC] ȘINUIRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui.
4. [DEX '09] ȘINUI, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui.
5. [MDA2] șinui vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~esc / E: șină + -ui] (Pop) 1 (C. i. obiecte) A fereca cu șine (1), pentru a le mări rezistența la uzură. 2 (C. i. roțile de lemn ale unor vehicule sau, pex, vehicule cu roți de lemn) A pune șine (6).
6. [DLRLC] ȘINUI, șinuiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la roți; p. ext. la vehicule) A pune șine; a fereca. Gospodarii de la cîmp își șinuiesc roțile carălor. SADOVEANU, F. J. 686. Căruța și-o șinuia. ȘEZ. XX 69.
7. [Șăineanu, ed. VI] șinuì v. a lega cu șine: roți șinuite.
8. [Scriban] șinuĭésc v. tr. (d. șină). Leg cu șine: roate șinuite. Aștern cu șine: drumu șinuit (cale ferată).
9. [DOOM 3] șinuire s. f., g.-d. art. șinuirii; pl. șinuiri
10. [DOOM 2] șinuire s. f., g.-d. art. șinuirii; pl. șinuiri
11. [DOOM 3] șinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiesc, 3 sg. șinuiește, imperf. 1 șinuiam; conj. prez. 1 sg. să șinuiesc, 3 să șinuiască
12. [DOOM 2] șinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiesc, imperf. 3 sg. șinuia; conj. prez. 3 să șinuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL