1. [DEX '09] ȘICUIT, -Ă, șicuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Împodobit cu șic2. – V. șicui.
2. [MDA2] șicuit, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 214 / V: (reg) siclu~, ~clu~ / Pl: ~iți, ~e / E: șicui1] (Reg) 1 (D. obiecte) Acoperit cu un strat subțire de metal, mai ales de aur sau de argint. 2 (D. hârtie) Poleită. 3 împodobit cu șic2 (1).
3. [DEX '98] ȘICUIT, -Ă, șicuiți, -te, adj. Împodobit cu șic2. – V. șicui.
4. [DEX '09] ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
5. [MDA2] sicli v vz șicui1
6. [MDA2] siclui v vz șicui1
7. [MDA2] sicluit, ~ă a vz șicuit
8. [MDA2] șiclui v vz șicui1
9. [MDA2] șicluit, ~ă a vz șicuit
10. [MDA2] șicui2 vtr [At: CANTEMIR, IST. 72 / Pzi: ~esc/ E: pn szykowac] (Mil; înv) 1-2 A (se) așeza în poziția de luptă.
11. [MDA2] șicui1 [At: CANTEMIR, IST. 115 /V: (reg) sicli, siclui, ~clui / Pzi: ~esc / E: șic2 + -ui] (Reg) 1 vt (C. i. obiecte) A polei cu aur sau cu argint. 2 vt (îf șiclui) A împodobi cu hârtie poleită. 3-4 vtr A (se) împodobi cu șic2 (1).
12. [DEX '98] ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
13. [DLRLC] ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. A polei, a împodobi cu șic2. Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.
14. [Scriban] 2) șicuĭésc v. tr. (pol. szykwac). Vechĭ. Așez în ordine de luptă.
15. [Scriban] 1) șicuĭésc v. tr. (d. șic 1). Vechĭ. Ornez cu șic.
16. [DOOM 3] șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, 3 sg. șicuiește, imperf. 1 șicuiam; conj. prez. 1 sg. să șicuiesc, 3 să șicuiască
17. [DOOM 2] șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, imperf. 3 sg. șicuia; conj. prez. 3 să șicuiască
18. [DER] șicui (-uesc, -it), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).
19. [DLRLV] ȘICUI vb. (Mold.) A (se) așeza în ordine de bătaie. Cu dobe și cu surle alaiurile șicuind, pentru biruință în mare numărul oștilor sale cineva să încrede. CI, 97. Împărțind oastea pe la hatmani și șicuindu-să, au luat drept pe acea cale în carea spunea omul că vin nepriiatinii. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. szykowač. Vezi și șicuire.
20. [DAR] șicui2, șicuiesc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL