1. [DEX '09] ȘICUIRE, șicuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui.
2. [MDA2] șicuire2 sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 19 / Pl: ~ri / E: șicui2] (Mil; înv) Așezare în poziția de luptă.
3. [MDA2] șicuire1 sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: șicui1] (Reg) 1 Poleire cu aur sau cu argint a obiectelor Si: (reg) șicuială (2). 2 Împodobire cu hârtie poleită sau cu șic2 (1) Si: (reg) șicuială (3).
4. [DEX '98] ȘICUIRE, șicuiri, s. f. Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui.
5. [DEX '09] ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
6. [MDA2] sicli v vz șicui1
7. [MDA2] siclui v vz șicui1
8. [MDA2] șiclui v vz șicui1
9. [MDA2] șicui2 vtr [At: CANTEMIR, IST. 72 / Pzi: ~esc/ E: pn szykowac] (Mil; înv) 1-2 A (se) așeza în poziția de luptă.
10. [MDA2] șicui1 [At: CANTEMIR, IST. 115 /V: (reg) sicli, siclui, ~clui / Pzi: ~esc / E: șic2 + -ui] (Reg) 1 vt (C. i. obiecte) A polei cu aur sau cu argint. 2 vt (îf șiclui) A împodobi cu hârtie poleită. 3-4 vtr A (se) împodobi cu șic2 (1).
11. [DEX '98] ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
12. [DLRLC] ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. A polei, a împodobi cu șic2. Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.
13. [Scriban] 1) șicuĭésc v. tr. (d. șic 1). Vechĭ. Ornez cu șic.
14. [Scriban] 2) șicuĭésc v. tr. (pol. szykwac). Vechĭ. Așez în ordine de luptă.
15. [DOOM 3] șicuire (înv.) s. f., g.-d. art. șicuirii; pl. șicuiri
16. [DOOM 2] șicuire (înv.) s. f., g.-d. art. șicuirii; pl. șicuiri
17. [DOOM 3] șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, 3 sg. șicuiește, imperf. 1 șicuiam; conj. prez. 1 sg. să șicuiesc, 3 să șicuiască
18. [DOOM 2] șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, imperf. 3 sg. șicuia; conj. prez. 3 să șicuiască
19. [DER] șicui (-uesc, -it), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).
20. [DLRLV] ȘICUIRE s.f. (Mold.) Așezare a oștilor în ordine de bătaie. Șicuirea oștii împărățiii. CANTEMIR, IST. Etimologie: șicui. @Vezi și șicui.
21. [DAR] șicuire, șicuiri, s.f. (înv.; despre militari) așezare în ordine de bătaie.
22. [DLRLV] ȘICUI vb. (Mold.) A (se) așeza în ordine de bătaie. Cu dobe și cu surle alaiurile șicuind, pentru biruință în mare numărul oștilor sale cineva să încrede. CI, 97. Împărțind oastea pe la hatmani și șicuindu-să, au luat drept pe acea cale în carea spunea omul că vin nepriiatinii. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. szykowač. Vezi și șicuire.
23. [DAR] șicui2, șicuiesc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL