1. [Șăineanu, ed. VI] șibolet n. 1. parolă, cuvânt de ordine; 2. fig. semn distinctiv.
2. [Scriban] *șiboléth n. Cuv. ebraic care înseamnă „spic” (Biblia, Jud. XIII), cu care Jidaniĭ din tribu luĭ Galaad, învingîndu-ĭ pe ceĭ din tribu luĭ Efraim (care nu eraŭ deprinșĭ să pronunțe sunetu ș), îĭ puneaŭ să pronunțe șiboleth. Dacă pronunțaŭ siboleth, îĭ recunoșteaŭ că-s dușmanĭ și-ĭ omoraŭ.
3. [DAR] șibolet, șibolete, s.n. (înv.) 1. parolă, cuvânt de ordine. 2. (fig.) semn distinctiv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL