1. [MDA2] șfăruit, ~ă a [At: GANE, N. II, 91 / Pl: ~iți, ~e / E: șfărui] (Reg) Legat cu sfoară.
2. [DEX '09] ȘFĂRUI, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui.
3. [MDA2] șfărui vt [At: DL / Pzi: ~esc / E: șfară2 + -ui] (Reg) A lega cu sfoară.
4. [DEX '98] ȘFĂRUI, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui.
5. [DLRLC] ȘFĂRUI, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfori. Nu-mi ședea tocmai rău în uniforma mea de dorobanț, cu opincile bine șfăruite. GANE, N. II 91.
6. [DOOM 3] șfărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiesc, 3 sg. șfăruiește, imperf. 1 șfăruiam; conj. prez. 1 sg. să șfăruiesc, 3 să șfăruiască
7. [DOOM 2] șfărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiesc, imperf. 3 sg. șfăruia; conj. prez. 3 să șfăruiască
8. [DAR] șfăruit, șfăruită, adj. (reg.) legat cu sfoară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL