1. [DEX '09] ȘERPOAICĂ, șerpoaice, s. f. Femela șarpelui; șerpoaie. ♦ Epitet pentru o femeie vioaie, seducătoare sau perfidă, vicleană. – Șarpe + suf. -oaică.
2. [MDA2] șerpoaică sf [At: ALECSANDRI, T. 288 / Pl: ~ice, (reg) ~oici / E: șarpe + -oaică] 1 Femela șarpelui (2) Si: (pop) șerpuliță (1), (reg) șerpoaie (1). 2 (Pop; îe) A fuma ca o ~ A fuma mult, trăgând tare din țigară. 3 (Fig) Femeie seducătoare. 4 (Fig) Femeie perfidă. 5 (Fig) Femeie vioaie. 6 (Reg) Ferăstrău cu lamă lată, cu câte un mâner de lemn la fiecare capăt. 7 (Bot; reg) Crăiță (Tagetes patula). 8 (Bot; reg) Floare-domnească (Leontopodium alpinum).
3. [DLRLC] ȘERPOAICĂ, șerpoaice, s. f. 1. Femela șarpelui. Fata... văzu în depărtare venind spre ea o șerpoaică cu doi pui după ea. POPESCU, B. IV 17. Ipate se și prinde în joc lîngă un puișor de fată, căreia îi jucau ochii în cap ca la o șerpoaică. CREANGĂ, P. 167. Cu ochii ca o șerpoaică Și hoață ca o vulpoaică. ȘEZ. IV 219. 2. Fig. Femeie vioaie și neastîmpărată sau șireată, vicleană. Așa ai spus și cucoansi Aretia, șerpoaică ce ești. SADOVEANU, O. VIII 47. Această șerpoaică de văduvă... se va tîrî la pămînt și-mi va uda picioarele cu lacrimi. GANE, N. III 81. Doar oi mai zări odată Pe șerpoaica cea de fală, Care-amar m-a înșelat Și în codri m-a băgat. ALECSANDRI, P. P. 313.
4. [Scriban] șerpoáĭcă f., pl. e. Femelă de șarpe. Fig. Femeĭe seducătoare.
5. [DOOM 3] șerpoaică s. f., g.-d. art. șerpoaicei; pl. șerpoaice
6. [DOOM 2] șerpoaică s. f., g.-d. art. șerpoaicei; pl. șerpoaice
7. [MDO] șerpoaică
8. [IVO-III] șerpoaică, -oaice.
9. [Argou] a fuma ca o șerpoaică expr. (d. femei) a fuma foarte mult / excesiv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL