1. [Scriban] șépcĭ, V. șapcă.
2. [DEX '09] ȘAPCĂ, șepci, s. f. Acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semne distinctive corespunzătoare. – Din bg., rus. šapka „căciulă”.
3. [MDA2] șapcă sf [At: LB / V: (reg) ~pche, șip~, șoap~ / Pl: șepci, (reg) șapce, șapche, șăpciuri, șepce, șepche / E: mg sapka, bg, rs шапка] 1 Acoperământ de cap, din stofă, pânză sau piele, cu cozoroc, cu o calotă rotundă sau plată, purtat mai ales de bărbați și de băieți, adesea ca piesă de uniformă Si: caschetă (1), (reg) capelă3 (1), șlică. 2 (Spc) Chipiu. 3 (Trs; Mun) Căciulă (1). 4 (Reg; șîs ~ de fier) Cască (militară). 5 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Reg; art.) Melodie după care se execută șapca (5). 7 (Olt; îs) ~ca șezutului Crucea șalelor (30).
4. [MDA2] șapche sf vz șapcă
5. [MDA2] șipcă3 sf vz șapcă
6. [MDA2] șoapcă sf vz șapcă
7. [DEX '98] ȘAPCĂ, șepci, s. f. Acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semnele distinctive corespunzătoare ocupației. – Din bg., rus. šapka „căciulă”.
8. [DLRLC] ȘAPCĂ, șepci, s. f. Acoperămînt de cap, cu fundul rotund și cu cozoroc în față, făcut din pînză, piele sau postav (conform unui anumit model, obligator pentru militari, elevi și anumiți funcționari sau muncitori). S-au dus, după sfatul hangiului, la o canțelarie, unde au găsit un slujbaș cu șapcă. SADOVEANU, B. 155. L-am văzut... purtînd pinteni și șapcă cu roșu. NEGRUZZI, S. I 70. Bădița cu șapcă neagră Iese-n cale și mă-ntreabă: Fostu-i-am vreodată dragă? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44.
9. [Șăineanu, ed. VI] șapcă f. un fel de acoperemânt al capului. [Rus. ȘAPKA].
10. [Scriban] șápcă f., pl. șăpcĭ. În Munt. șepcĭ (rus. bg. šapka, șapcă, d. vsl. šapŭka, glugă, care e rudă cu fr. chape și cape [lat. pop. cappa], glugă, și cu chapeau, capelă; ung. sapka, csapka, sipka, turc. șapka. V. capelă, capișon, capot, ceapcă, ceapsă, chepeneag, chipiŭ, scap). Un fel de chipiŭ turtit așa cum poartă ofițeriĭ de marină, ofițeriĭ germanĭ, englezeștĭ, americanĭ, ruseștĭ, bulgăreștĭ, ĭar azĭ și ceĭ româneștĭ.
11. [DOOM 3] șapcă s. f., g.-d. art. șepcii; pl. șepci
12. [DOOM 2] șapcă s. f., g.-d. art. șepcii; pl. șepci
13. [MDO] șapcă, pl. șepci
14. [IVO-III] șapcă, șepci.
15. [DER] șapcă (șepci), s. f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. șapcă. Sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s. f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. șabka. – Der. șepcar, s. m. (cel care confecționează șepci); șepcărie, s. f. (fabrică, magazin de șepci); șapcaliu, s. m. (persoană care poartă capelă), din tc. șapkali (Graur, Rom., LIII, 384; Scriban).
16. [D.Religios] Șapcă, Radu (sec. 19), preot român, participant la revoluția de la 1848 din Țara Românească. Membru al guvernului provizoriu ales de Adunarea populară de la Izlaz, jud. Romanați.
17. [Argou] șepcile roșii expr. denumirea tradițională a echipei de fotbal Universitatea Cluj-Napoca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL