1. [Scriban] șenlíc și (maĭ des) șinlíc n., pl. urĭ (turc. șenlik). Sec. 17-18. Manifestațiune de bucurie pin cîntece orĭ detunăturĭ. – Și -lec, -lîc.
2. [DAR] șenlâc, șenlâcuri, s.n. (înv.) manifestație publică de veselie, cu salve de puști și tunuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL