1. [DEX '09] ȘEMINEU, șemineuri, s. n. Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée.
2. [MDA2] șemineu sn [At: AR (1832), 2402/26 / V: (înv) ~ne (Pl: -le) sf / Pl: ~ri / E: fr cheminée] Cămin (pentru foc).
3. [DEX '98] ȘEMINEU, șemineuri, s. n. (Livr.) Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée.
4. [DLRLC] ȘEMINEU, șeminee și șemineuri, s. n. Sobă de zid joasă, cu vatră largă, fără ușă, în care se pot arde butuci mari și în care fumul, trecînd direct în coș, nu-i înfierbîntă pereții; cămin. Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.
5. [DN] ȘEMINEU s.n. Sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încălzirea unei camere; cămin. [Pl. -ee, -euri. / < fr. cheminée].
6. [MDN '00] ȘEMINEU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr. cheminée)
7. [MDA2] șemine sf vz șemineu
8. [DOOM 3] șemineu s. n., art. șemineul; pl. șeminee
9. [DOOM 2] șemineu s. n., art. șemineul; pl. șemineuri
10. [MDO] șemineu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL