1. [DEX '09] ȘCOLAR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.
2. [MDA2] școlar, ~ă [At: CARTE TREB. II, 4/2 / V: (înv) scoler, scoleriu, sho~, sholariu, sholer, (îrg) ișc~, ~iu, ~Ier, ~leriu smf (înv) sc~ a / Pl: ~i, ~e / E: școală + -ar] 1 smf Elev al unei școli (1) Si: (îvr) școlean. 2 sm (Înv) Discipol. 3-4 a Care ține de școală (1) sau de școlari (1). 5-6 a Școlăresc (1-2).
3. [DLRLC] ȘCOLAR1, școlari, s. m. Elev al unei școli elementare sau medii. N-au venit de patru zile! Se răsuci iar în pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. C. PETRESCU, Î. II 60. Școlarii trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă. SANDU-ALDEA, D. N. 96. Nu mi s-a întîmplat ca vreun școlar, pînă acum, să-mi fi făcut rușinea ce mi-a făcut copiii tăi. ISPIRESCU, L. 273.
4. [MDN '00] ȘCOLAR, -Ă I. adj. referitor la școală; propriu învățământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)
5. [Șăineanu, ed. VI] școlar m. cel ce merge la școală.
6. [Scriban] 1) școlár m. (d. școală; sîrb. školar, rus. rut. školĕár, pol. szkolarz, fr. écolier). Elev de școală (maĭ des elev). – Fem. -ăriță. – Mold. Pop. și școler, fem. -eriță.
7. [MDA2] scolar1 sm vz școlar
8. [MDA2] scoler sm vz școlar
9. [MDA2] scoleriu sm vz școlar2
10. [MDA2] școlariu sm vz școlar
11. [MDA2] școler sm vz școlar
12. [MDA2] școleriu2 sm vz școlar
13. [DOOM 3] școlar adj. m., s. m., pl. școlari; adj. f. școlară, pl. școlare
14. [DOOM 2] școlar2 s. m., pl. școlari
15. [Argou] școlar s. m. sg. (tox.) codeină.
16. [DAR] școler, școleri, s.m. (reg.) învățător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL