Definiție și ce înseamnă șchiopătare

1. [MDA2] șchiopătare sf [At: KLEIN, D. 423 / V: (înv) schi~ / Pl: ~tări / E: șchiopăta] Mers sprijinit mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (rar) șchiopătat1, șchiopătătură, șchiopătură, (reg) șoncăială, șoncăit1, șontâcăială, șontâcăire, șontorogeală (1), șotorogire (1), șovâlcăială (1), șovâlcăire (1), șovâlcăit1 (1), (înv) șchiopare (2).

2. [DEX '09] ȘCHIOPĂTA, schioapăt, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. [Prez. ind. și: șchiopătez] – Lat *excloppitare.

3. [MDA2] schiopăta v vz șchiopăta

4. [MDA2] schiopătare sf vz șchiopătare

5. [MDA2] schiopăti v vz șchiopăta

6. [MDA2] schiopota v vz șchiopăta

7. [MDA2] schipăta v vz șchiopăta

8. [MDA2] șchiopăta [At: DOSOFTEI, PS. 55/16 / V: (îrg) schi~, schiopăti, schiopota, schip~ (Pzi: ~tesc), ~peta, ~pota, școp~, școpeta / Pzi: ~tez, (reg) șchiopăt / E: ml *excloppitare] 1 vi (D. ființe) A merge sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (reg) a șanta3, a șângăvi, a șchiopa (3), a șchiopârca, a șodâlcăi, a șoflânca, șoltâcăi, a șoncăi (1), a șontăi, a șontâcăi, a șontâcălui, a șontorogi (1), a șonți1 (1), a șovâlcăi (1), a ștrofălui2. 2-3 vtr (Rar) A (se) șchiopa (1-2). 4 vi (Rar; d. oi) A se îmbolnăvi de șchiop (11). 5 vi (Fig; fam) A nu funcționa bine Si: (pop) a se poticni.

9. [MDA2] șchiopeta v vz șchiopăta

10. [MDA2] șchiopota v vz șchiopăta

11. [MDA2] școpăta v vz șchiopăta

12. [MDA2] școpeta v vz șchiopăta

13. [DEX '98] ȘCHIOPĂTA, șchiopătez, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. – Lat. *excloppitare.

14. [DLRLC] SCHIOPĂTA vb. I v. șchiopăta.

15. [DLRLC] ȘCHIOPĂTA, șchiopătez și șchioapăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe, și în forma șchiopăta) A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decît pe celălalt, a umbla ca un șchiop. Înaintează acum spre noi șchiopătînd. SAHIA, N. 52. Iar începe să șchioapete. STANCU, D. 316. Cîrlanul schioapătă de-un picior. SLAVICI, N. II 32. 2. Fig. A funcționa defectuos, a nu merge bine, normal, a se poticni. Ministeriul cam șchiopătează cînd ești absent. ALECSANDRI, T. 1378. 3. (Rar, despre soare, prin confuzie cu «scăpăta») A apune. Soarele cam șchiopăta spre apus. MACEDONSKI, O. III 7. – Variantă: schiopăta vb. I.

16. [Șăineanu, ed. VI] șchiopătà v. 1. a umbla ca un șchiop; 2. fig. a fi defectuos: acest raționament șchioapătă.

17. [Scriban] șchĭoápăt și șchiopătéz, a -á v. intr. (lat. *ex-clóppito, -áre). Merg șchiop; și astăzĭ maĭ șchioapătă din lovitura ceĭa. – Vechĭ și -petéz (și ca v. refl.) și (chear azĭ) șchĭopez. Și sch- (Munt. Vest).

18. [DOOM 3] șchiopăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șchioapăt/șchiopătez, 3 șchioapătă/șchiopătează; conj. prez. 1 sg. să șchioapăt/să șchiopătez, 3 să șchioapete/să șchiopăteze

19. [DOOM 2] !șchiopăta (a ~) vb., ind. prez. 3 șchioapătă/șchiopătează; conj. prez. 3 să șchioapete/să șchiopăteze

20. [DMLR] șchiopăta vb., ind. prez. pers. 1 șchiopătez (șchioapăt)

21. [IVO-III] șchiopătez, -pătezi 2, șchioapătă 3.

22. [DE] PEDE POENA CLAUDO (lat.) pedeapsa vine șchiopătând – Horațiu, „Ode”, III, 2, 32. Mai devreme sau mai târziu orice vină se ispășește.

23. [Argou] șchiopăta, șchiopătez v. i. a nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine

24. [CECC] Pede poena claudo (lat. „Pedeapsa vine șchiopătînd”) – Horațiu, Ode (III, 2, 32). Poetul spune: cel vinovat nu trebuie să se bizuie pe încetineala cu care vine pedeapsa. Rar s-a întîmplat ca vinovatul să scape nepedepsit. Cuvintele acestea au fost traduse, citate în original ori parafrazate. Victor Hugo în tragedia Hernani, spune: „Răzbunarea-i șchioapă; pășește încet, dar vine!” Și tot el, scria: „La 8 iunie 1832, șapte luni și patru zile după săvîrșirea faptului, a venit și ispășirea, pede claudo, precum vedeți. În acea zi, la șapte dimineața, grefierul intră în celula lui Claude Gueux și-l vesti că mai are încă numai un ceas de trăit”. LIT.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] șalef sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: ns cf mg […]
1. [MDA2] șalfăr s [At: FD I, 170 / Pl: ? / E: ger Schalfer] […]
1. [MDA2] șalfău sn [At: L. ROM. 1961, nr. 6, 49 / Pl: ? / […]
1. [MDA2] șalgiu sm [At: ȘIO III, 334 / Pl: ~ii / E: șal1 + […]
1. [DEX '09] ȘALGĂU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. […]
[MDA2] șalincă sf [At: ALR I, 1876/402 / Pl: ~nci / E: ns cf șal1] […]
1. [DEX '09] ȘAȘLÂC, șașlăcuri, s. n. (Rar) Friptură (din carne de berbec). – Din […]
1. [MDA2] șașma sf [At: DDRF / V: (reg) ceasma, sacima, saș~, sașmă, șajma, ~mă, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro