Definiție și ce înseamnă șansonetă

1. [DEX '09] ȘANSONETĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

2. [MDA2] șansonetă sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~te / E: fr chansonnette] Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut liric sau glumeț (uneori frivol).

3. [DEX '98] ȘANSONETĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut liric sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

4. [DLRLC] ȘANSONETĂ, șansonete, s. f. (Franțuzism) Scurtă compoziție muzicală pentru voce, cu conținut liric sau glumeț.

5. [DN] ȘANSONETĂ s.f. Melodie scurtă pentru voce, cu conținut vesel (uneori frivol). [< fr. chansonnette].

6. [MDN '00] ȘANSONETĂ s. f. cântec francez de muzică ușoară, de origine populară, cu caracter sentimental sau satiric. (< fr. chansonnette)

7. [Șăineanu, ed. VI] șansonetă f. canțonetă (= fr. chansonnette).

8. [Scriban] *șansonétă, V. canțonetă.

9. [CADE] *CANȚONETĂ (pl. -te) sf. 🎼 Cîntecel, cîntec scurt: canțonetele pe care le cîntau la pian BR. -VN. [it.].

10. [Scriban] *canțonétă f., pl. e (it. canzonetta, dim. d. canzone, și fr. chansonnette, dim. d. chanson, care vine d. lat. cántio, -ónis, cîntare). Cîntecel, romanță, poezioară lirică cîntată. – Și șansonetă (după fr.).

11. [DOOM 3] șansonetă s. f., g.-d. art. șansonetei; pl. șansonete

12. [DOOM 2] șansonetă s. f., g.-d. art. șansonetei; pl. șansonete

13. [DER] șansonetă (șansonete), s. f. – Scurtă compoziție muzicală vocală. Fr. chansonette. Aceleiași familii din fr. chanter, aparțin șantan, s. n. (tavernă, bodegă, cabaret), din fr. café-chantant și șanteză, s. f. (cîntăreață de local); șanticler, s. n. (Arg., lucru prețios, rafinament, obiect excelent), din fr. chanteclair, probabil datorat modei lansată de comedia lui Rostand (cf. Ioradan, BF, IV, 192); șantaj, s. n., din fr. chantage; șantajist, s. m. (persoană care șantajează).

14. [DTM] șansonetă (< fr. chansonette, „cânticel”), denumire generică a cântecului francez de muzică ușoară, pe o arie stilistică și tematică extrem de variată, de la melodia sentimentală sau dansantă la cântecul poetic sau politic, în care textul poate căpăta o semnificație egală sau chiar superioară muzicii. Câțiva cunoscuți autori-interpreți de șansonete: Charles Trenet, Charles Aznavour, Gilbert Bécaud, Léo Ferré, Jacques Brel, Michel Polnareff, Georges Brassens.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] șamili s [At: ALRM II/I h 370/334 / Pl: ? / E: mg […]
1. [MDN '00] ȘAMISEN s. n. instrument muzical popular japonez cu coarde, asemănător cu chitara, […]
1. [DEX '09] ȘAMIZA, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de […]
1. [MDA2] șamizare sf [At: DP / Pl: ~zări / E: șamiza] Tăbăcire a pieilor […]
1. [DEX '09] ȘAMIZA, șamizez, vb. I. Tranz. A tăbăci o piele cu untură de […]
1. [DEX '09] ȘAMOTA, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – […]
1. [DEX '09] ȘAMOTAR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; […]
1. [DEX '09] ȘAMOTARE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro