1. [DEX '09] ȘABACĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabac s. n.] – Cf. tc. șebeke.
2. [MDA2] șabacă sf vz șabac
3. [DEX '98] ȘABACĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri, etc. [Var.: șabac s. n.] – Cf. tc. șebeke.
4. [DLRLC] ȘABACĂ, abace, s. f. Broderie (făcută de obicei cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă etc. Nu e lucru puțin o față de masă de pînză subțire, cu tot felul de șabace. STĂNOIU, C. I. 219.
5. [DEX '09] ȘABAC, s. n. v. șabacă.
6. [MDA2] săbac sn vz șabac[1]
7. [MDA2] șabac sn [At: TDRG / V: (reg) ceab-, săb~, șăb~, șeb~, șob~, șub~ sn ~ă sf / Pl: ~ace / E: ns cf tc șebeke „plasă”] 1 (Reg) Broderie făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă etc. 2 (Mun) Cusătură ornamentală de pe opinci. 3 (Reg; îe) A fi pe ~ A fi exact cum trebuie.
8. [MDA2] șăbac sn vz șabac
9. [MDA2] șebac sn vz șabac
10. [MDA2] șobac sn vz șabac
11. [MDA2] șubac sn vz șabac
12. [DEX '98] ȘABAC s. n. v. șabacă.
13. [Șăineanu, ed. VI] șabac n. Mold. găurele (de broderie). [Origină necunoscută].
14. [Scriban] șabác n., pl. e (turc. mușabak, ar. müșebek, șabac, infl. de șebeke, it. sciábica, rețea). Sud și est. Ajur, găurele ornamentale făcute în pînză pin zmulgerea firelor și înodarea celor din bătătură: bluză cu șabace. Pe șabac, exact, cum trebuĭe. – La Tkt. -acă, dim. (P. P.) șăbăcea, pl. ele. – Și ceabac (munt. est.).
15. [DOOM 3] !șabacă (reg.) s. f., g.-d. art. șabacei; pl. șabace
16. [DOOM 2] !șabacă/șabac (reg.) s. f. / s. n., pl. șabace
17. [DER] șabacă (șabace), s. f. – Broderie în ajur. – Var. șabac, ceabac. Tc. mușabak (T. Papahagi, GS, VII, 296). Der. din tc. sebeke „plasă” (Tiktin) < it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din tc. (arab.) șabaka „plasă, fileu”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL