1. [MDA2] săvârșitor, ~oare a [At: (a. 1819) IORGA, S. D. VII, 70 / Pl: ~i, ~oare / E: săvârși + -tor] 1 (Înv) Care săvârșește (8). 2 (Jur; înv; spc) Executiv (1). 3 (Îvr) Care completează. 4 (Îvr) Care perfecționează. 5 (Grm; îvr; d. verbe) Intranzitiv.
2. [DLRLC] SĂVÎRȘITOR,-OARE, săvîrșitori, -oare, adj. (Învechit și arhaizant) Care săvîrșește, îndeplinește, efectuează ceva. Răspunde la întrebările mele oarbe... cu îndurările tale... săvîrșitoare de minuni. GALACTION, O. I 195.
3. [DLRM] SĂVÎRȘITOR, -OARE, săvîrșitori, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care săvîrșește, face, îndeplinește ceva. – Din săvîrși + suf. -(i)tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL