1. [DEX '09] SĂTULEȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui sat; sătuc, sătișor, săticel, sătucean. – Sat + suf. -uleț.
2. [MDA2] sătuleț sn [At: PLEȘOIANU, T. IV, 22/24 / Pl: ~e / E: sat + -uleț] 1-2 (Șhp) Sat (1) (mic) Si: sătișor (1-2), sătuc (1-2), (rar) sătulean (1-2), (îrg) săticel (1-2), sătucean (1-2), sătucel (1-2), (reg) săteac (1-2), sătic (1-2), săticean (1-2), sătuț (1-2).
3. [DEX '98] SĂTULEȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui sat; sătuc, sătișor, săticel, sătucean. – Sat + suf. -uleț.
4. [DLRLC] SĂTULEȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui sat. Așa vînt strașnic, așa valuri mari, de mult nu se pomeniseră la Caterlez, sătuleț la gura San-Giorgiu a Dunării. CONTEMPORANUL, IV 41. Crainicul Răzvan-vodă, după ce rătăci multă vreme cu soții săi, ajunse spre seară într-un sătuleț, unde se odihni puțin. BĂLCESCU, O. I 343.
5. [Scriban] sătuléț n., pl. e (dim. d. sat). Sat mic.
6. [DOOM 3] sătuleț s. n., pl. sătulețe
7. [DOOM 2] sătuleț s. n., pl. sătulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL