1. [DEX '09] SĂRMĂNUȚ, -Ă, sărmănuți, -e, adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț.
2. [MDA2] sărmănuț, ~ă smf, a [At: ALEXANDRESCU, O. I, 363 / V: ser~, sâr~ / Pl: ~i, ~e / E: sărman + -uț] (Șhp) 1-4 Sărman (15-16). 5-8 (Cam) sărman (18-19).
3. [DLRLC] SĂRMĂNUȚ, -Ă, sărmănuți, -e, adj. (Popular) Sărmănel. Care fată-i sărmănuță. MARIAN, S. 123.
4. [MDA2] sârmănuț, ~ă a vz sărmănuț
5. [MDA2] sermănuț, ~ă a vz sărmănuț
6. [DOOM 3] sărmănuț (pop.) adj. m., pl. sărmănuți; f. sărmănuță, pl. sărmănuțe
7. [DOOM 2] sărmănuț (pop.) adj. m., pl. sărmănuți; f. sărmănuță, pl. sărmănuțe
8. [DAR] sărmănuț, sărmănuță, sărmănuți, sărmănuțe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL