1. [DEX '09] SĂRMĂLUȚĂ, sărmăluțe, s. f. Diminutiv al lui sarma. – Sarma + suf. -ăluță.
2. [MDA2] sărmăluță sf [At: HASDEU, R. V. 114 / Pl: ~țe / E: sarmale (pll sarma) + -uță] (Șhp) 1-2 Sarma (1) (mică) Si: (reg) sărmăliță (1-2).
3. [DLRLC] SĂRMĂLUȚĂ, sărmăluțe, s. f. Diminutiv al lui sarma. De-atîtica timp în șir Să nu vezi o sărmăluță, ci tot numai borș cu știr! HASDEU, R. V. 114. ◊ Fig. Grangurul... abia expus la dogoreala jăraticului... se preface într-o sărmăluță de grăsime profumată. ODOBESCU, S. III 33.
4. [Scriban] sărmălúță f., pl. e (dim. d. sarama, sarmale). Vest. Sarma mică, maĭ ales cea învălită în frunză de viță. V. gălușcă.
5. [DOOM 3] sărmăluță s. f., g.-d. art. sărmăluței; pl. sărmăluțe
6. [DOOM 2] sărmăluță s. f., g.-d. art. sărmăluței; pl. sărmăluțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL