1. [DEX '09] SĂRCINER, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -ar.
2. [MDA2] sărciner [At: DDRF / V: salcier, sarceriu, sarcier, sarcinar, sar~, ~sălcer, sălceriu, sălcier, săl~, sălcineriu, ~iu, ~el, ~nar, ~nier, ~ier, ~ieriu (Pl: ~ieri), ~cel, ~cer, ~ceriu, sercer, sercier sn / Pl: ~e, (rar, m) ~i / E: sarcină + -ar] 1 sn Par1 lung (și gros) înfipt în pământ, făcut dintr-un trunchi de copac (mai tânăr) cu crengile retezate până aproape de tulpină, de care se atârnă, la țară, diverse obiecte gospodărești ca să se scurgă, să se usuce etc. Si: prepeleac, (reg) par1, olar, sărcior (1). 2 sn (Spc; îf sălcier, sărcier, sărcieriu, sercier) Lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3 (Pan) Nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul (1) și care au diverse întrebuințări. 4 sn (Trs; Buc; pan) Trunchi de copac (mai tânăr) cu crengile retezate, înfipte în pământ, pe care se clădește claia de fân. 5 sn (Trs; îf sălcer, sălceriu) Claie mică de fân. 6 sn (Trs; pan) Fiecare dintre prăjinile legate câte două cruciș, care se așază (împotriva vântului) de o parte și de alta a clăii de fân. 7 sn (Olt; pan) Arac pentru susținut fasolea. 8 sn (Reg; îf sălcer) Par1 la gard. 9 sm (Trs; îf sărcinar, sarcinar) Persoană care transportă o greutate, o sarcină.
3. [DEX '98] SĂRCINER, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -er.
4. [DLRLC] SĂRCINER, sărcinere, s. n. Prepeleac pe care ciobanii își atîrnă hainele, vasele, săculețele cu brînză pusă la scurs etc.
5. [Scriban] sărcinér și sălcinér n., pl. e (d. sarcină). Trans. Prepeleac, cracă înfiptă în pămînt în care cĭobaniĭ îșĭ pun oalele și zăgîrnele ca să se scurgă. Cuĭer. – În Suc. sărcier.
6. [MDA2] salcier sn vz sărciner
7. [MDA2] sarceriu sn vz sărciner
8. [MDA2] sarcier sm vz sărciner
9. [MDA2] sarcinar sn vz sărciner
10. [MDA2] sarciner sn vz sărciner
11. [MDA2] sălcer sn vz sărciner
12. [MDA2] sălceriu sn vz sărciner
13. [MDA2] sălcier sn vz sărciner
14. [MDA2] sălciner sn vz sărciner
15. [MDA2] sălcineriu sn vz sărciner
16. [MDA2] sărcel sn vz sărciner
17. [MDA2] sărcer[1] sn vz sărciner
18. [MDA2] sărceriu sn vz sărciner
19. [MDA2] sărcier sn vz sărciner
20. [MDA2] sărcieriu sn vz sărciner
21. [MDA2] sărcinar sm vz sărciner
22. [MDA2] sărcinel sn vz sărciner
23. [MDA2] sărcineriu[1] sn vz sărciner
24. [MDA2] sărcinier sn vz sărciner
25. [MDA2] sercer sn vz sărciner
26. [MDA2] sercier sn vz sărciner
27. [Scriban] sălcinér V. sărciner.
28. [DOOM 3] sărciner s. n., pl. sărcinere
29. [DOOM 2] sărciner s. n., pl. sărcinere
30. [DAR] sărciner, sărcinere, s.n. și sărcineri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung și gros înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și ciobanii atârnă, la țară, diferite obiecte gospodărești; prepeleac, olar, sărcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul și care au diverse întrebuințări: a) trunchi de copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, înfipt în pământ, pe care se clădește claia de fân; b) fiecare dintre prăjinile legate câte două cruciș și așezate în părțile clăii de fân; c) arac pentru susținut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoană care transportă o greutate, o sarcină.
31. [DRAM 2021] sărcinér, sărcineri, (sălciner, sălcer), s.m. (reg.) 1. Par lung, înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și păcurarii atârnă diferite obiecte gospodărești (în Maram.); clenci, clincer (în Chioar): „La Lăsatu Săcului, făcem băute (…). Pun vasele-n sărciner, unde-i fată de măritat” (Memoria, 2004-bis: 1.200). 2. (fig.) Prăjină: „O crescut și sălceru' iest de fată” (Faiciuc, 2008: 767). – Din sarcină „greutate, încărcătură” + suf. -ar (DEX, MDA); lat. sarcinarius „de povară” (Loșonți, 2001).
32. [DRAM 2015] sărciner, sărcineri, (sălciner, sălcer), s.m. – (reg.) Par lung, înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și păcurarii atârnă diferite obiecte gospodărești (în Maramureș); clenci, clincer (în Chioar), prepeleac (în Muntenia și Moldova). „La Lăsatu Săcului, făcem băute (…). Pun vasele-n sărciner, unde-i fată de măritat” (Memoria, 2004-bis: 1.200). – Din sarcină „greutate, încărcătură” (< lat. sarcina) + suf. -ar (DEX, MDA); lat. sarcinarius „de povară” (Loșonți, 2001).
33. [DRAM] sărciner, -i, (sălciner), s.m. – Par lung, înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și păcurarii atârnă diferite obiecte gospodărești; clincer (în Chioar), prepeleac (în Muntenia și Moldova). „La Lăsatu Săcului, făcem băute (…). Pun vasele-n sărciner, unde-i fată de măritat” (Memoria 2004-bis: 1200). – Din sarcină (< lat. sarcina).
34. [DRAM 2015] sălcer, s.m. – v. sărciner („par în care se pun oalele la uscat”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL