Definiție și ce înseamnă sărbătorire

1. [DEX '09] SĂRBĂTORIRE, sărbătoriri, s. f. Faptul de a sărbători; serbare. – V. sărbători.

2. [MDA2] sărbătorire sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iri / E: sărbători] 1 Organizare a unei sărbători (1). 2 Participare la o sărbătoare (1). 3 (Pex) Serbare (publică sau particulară) Si: festivitate, petrecere, (asr) sărbătoare (20), (înv) sărbătorie (3).

3. [DLRLC] SĂRBĂTORIRE, sărbătoriri, s. f. Faptul de a sărbători; serbare. Au venit la sărbătorirea scriitorului danez muncitori și savanți, ucenici și studenți. STANCU, U.R.S.S. 92. Spre sărbătorirea deplinei mele biruinți împotriva stavilelor de tot felul pe care codrul și muntele mi le ridicase în cale, aprinsei o țigară. HOGAȘ, M. N. 183.

4. [DEX '09] SĂRBĂTORI, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.

5. [MDA2] sărbători vt [At: CR (1830), 792/41 / Pzi: ~resc / E: sărbătoare] 1 (C. i. evenimente, persoane) A marca admirația, entuziasmul, bucuria, însemnătatea, semnificația etc. 2 (C. i. evenimente, persoane) A cinsti, a onora printr-o sărbătoare (1), printr-o serbare, printr-o întrunire, printr-o petrecere etc.). 3 A consacra, a închina o sărbătoare (1).

6. [DLRLC] SĂRBĂTORI, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment, printr-o festivitate, printr-o petrecere; a celebra, a serba. Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Báthori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196.

7. [Șăineanu, ed. VI] sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă.

8. [Scriban] 2) sărbătorésc v. tr. (d. sărbătoare). Țin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfînt, ziŭa unuĭ sfînt. Primesc cu manifestărĭ de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez.

9. [DOOM 3] sărbătorire s. f., g.-d. art. sărbătoririi; pl. sărbătoriri

10. [DOOM 2] sărbătorire s. f., g.-d. art. sărbătoririi; pl. sărbătoriri

11. [DOOM 3] sărbători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătoresc, 3 sg. sărbătorește, imperf. 1 sărbătoream; conj. prez. 1 sg. să sărbătoresc, 3 să sărbătorească

12. [DOOM 2] sărbători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătoresc, imperf. 3 sg. sărbătorea; conj. prez. 3 să sărbătorească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SĂPUN, (2) săpunuri, s. n. 1. Produs obținut prin saponificarea acizilor grași […]
1. [DEX '09] SĂPUNAR, săpunari, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care se ocupă […]
1. [MDA2] săpunare sf [At: VALIAN. V / V: ~nară / Pl: ~nări / E: […]
1. [DEX '09] SĂPUNARIȚĂ, săpunarițe, s. f. (Bot.) Odagaci (Saponaria officinalis). – Săpun + suf. […]
1. [DEX '09] SĂRĂCIME s. f. Totalitatea oamenilor săraci (1); mulțime de oameni săraci. – […]
[MDA2] săpunaș [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e, ~i sm / E: săpun + […]
1. [MDA2] sărăcin1 sm [At: BORZA, D. 123 / E: ns cf sărac] (Bot; reg) […]
1. [DEX '09] SUPUNE, supun, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro