1. [DEX '09] SĂRBĂTORESC, -EASCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. – Sărbătoare + suf. -esc.
2. [MDA2] sărbătoresc, ~ească a [At: CR (1829) 231/2 / V: ser~[1] / Pl: ~ești / E: sărbătoare + -esc] 1 Specific unei sărbători (1). 2 Privitor la sărbători (1). 3 Ca de sărbătoare (1). 4 (Pex) Festiv.
3. [DLRLC] SĂRBĂTORESC, -EASCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. Școlarul... își aducea aminte de lucrurile pe care le învățase pe dinafară și i le spunea cățelului cu glas sărbătoresc. GALACTION, O. I 306. Douăzeci [de galbeni] și toți cu găuri, Parc-ar fi să-mi povestească Cum se dezmierdau sărmanii în salba sărbătorească. HASDEU, R. V. 11.
4. [Șăineanu, ed. VI] sărbătoresc a. 1. de sărbătoare: haine sărbătorești; 2. solemn, pompos.
5. [Scriban] 2) sărbătorésc v. tr. (d. sărbătoare). Țin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfînt, ziŭa unuĭ sfînt. Primesc cu manifestărĭ de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez.
6. [Scriban] 1) sărbătorésc, -eáscă adj. (d. sărbătoare). De sărbătoare: haĭne sărbătoreștĭ.
7. [DEX '09] SĂRBĂTORI, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
8. [MDA2] sărbători vt [At: CR (1830), 792/41 / Pzi: ~resc / E: sărbătoare] 1 (C. i. evenimente, persoane) A marca admirația, entuziasmul, bucuria, însemnătatea, semnificația etc. 2 (C. i. evenimente, persoane) A cinsti, a onora printr-o sărbătoare (1), printr-o serbare, printr-o întrunire, printr-o petrecere etc.). 3 A consacra, a închina o sărbătoare (1).
9. [MDA2] serbătoresc, ~ească a vz sărbătoresc
10. [DLRLC] SĂRBĂTORI, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment, printr-o festivitate, printr-o petrecere; a celebra, a serba. Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Báthori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196.
11. [Șăineanu, ed. VI] sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă.
12. [DOOM 3] sărbătoresc adj. m., f. sărbătorească; pl. m. și f. sărbătorești
13. [DOOM 2] sărbătoresc adj. m., f. sărbătorească; pl. m. și f. sărbătorești
14. [DOOM 3] sărbători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătoresc, 3 sg. sărbătorește, imperf. 1 sărbătoream; conj. prez. 1 sg. să sărbătoresc, 3 să sărbătorească
15. [DOOM 2] sărbători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătoresc, imperf. 3 sg. sărbătorea; conj. prez. 3 să sărbătorească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL