1. [DLRLC] SĂPĂTOARE, săpătoare, s. f. Mașină de săpat. Pentru recoltarea cartofilor se aplică cu succes săpătoarele și combinele de cartofi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789.
2. [DEX '09] SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.
3. [MDA2] săpător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, ~oare / E: săpa + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care muncește cu sapa1 (1) sau cu alte instrumente (asemănătoare) de săpat. 3 sm (Spc) Ostaș din trupele de geniu care lucrează (prin săpare) la fortificații sau diferite construcții militare. 4 sm (Reg; spc) Gropar. 5 sm (Înv) Hoț prin efracție. 6 sfn (Olt; Mol) Cazma (1). 7 sf Mașină cu care se sapă, cu care se dezgroapă ceva prin săpare. 8 sf (Reg) Rariță. 9-10 sm, a (Fig) (Persoană) care sapă (21). 11 sm Sculptor. 12 sm Gravor. 13 sf (Înv) Unealtă specială cu care se sapă (22).
4. [DEX '98] SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.
5. [DLRLC] SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m. și f. Cel care sapă; muncitor cu sapa. [Zaharia] suflecă mînecile și apucă hîrlețul, ca un săpător... la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56. Săpători adînc săpa Lopătari pămînt scotea. TEODORESCU, P. P. 533.
6. [DOOM 3] săpătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoarei; pl. săpătoare
7. [DOOM 3] săpătoare2 (unealtă, mașină) s. f., g.-d. art. săpătorii; pl. săpători
8. [DOOM 2] săpătoare2 (unealtă, mașină) s. f., g.-d. art. săpătorii; pl. săpători
9. [DOOM 2] săpătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoarei; pl. săpătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL