1. [DEX '09] SĂPĂLIGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.
2. [MDA2] săpăligă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~pel~, ~pul~ / Pl: ~igi, (rar) ~ige / E: sapă1 + -ăligă] 1 Sapă1 (1) mică Si: (pop) sapă1 (2), (reg) ogărătoare, săpălică, săpălie, săpălucă, săpelă, săpiță (2), săpoaică, săpoichiță, săpucă, săpuliță, săpușoară, săpuță, scrapină. 2 (Spc) Unealtă asemănătoare cu o sapă1 (1), cu lamă mai mică, oblongă, având adesea la partea opusă lamei unul sau mai mulți colți, folosită în lucrări de grădinărie și în legumicultură Si: săpiță (2), săpălugă, săpoi (2). 3 Cazma.
3. [DEX '98] SĂPĂLIGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.
4. [DLRLC] SĂPĂLIGĂ, săpăligi și săpălige, s. f. Sapă mică, lunguiață, avînd doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în horticultură. Am scormonit cu săpăligile după rădăcini. STANCU, D. 99. Cînd a crescut (macul)... se începe prășitul prin mici săpălige. La TDRG.
5. [Șăineanu, ed. VI] săpăligă f. sapă lunguiață: cu săpăliga de aur săpatu-te-am ISP.
6. [Scriban] săpălígă, săpălúgă și săpălúcă f., pl. ĭ (d. sapă cu sufixu -ligă ca’n mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și calistire și chircă. V. hîrleț.
7. [MDA2] săpelică[1] sf vz săpăligă
8. [MDA2] săpeligă sf vz săpăligă
9. [MDA2] săpelugă[1] sf vz săpăligă
10. [MDA2] săpuligă sf vz săpăligă
11. [MDA2] țepeligă2[1] sf vz săpăligă
12. [DOOM 3] săpăligă s. f., g.-d. art. săpăligii; pl. săpăligi
13. [DOOM 2] săpăligă s. f., g.-d. art. săpăligii; pl. săpăligi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL