Definiție și ce înseamnă săpata

1. [MDA2] săpat2, ~ă a [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 195/9 / Pl: ~ați, ~e / E: săpa] 1 (D. sol) Tăiat și fărâmițat, afânat, scobit cu sapa1 (1), cu altă unealtă similară sau cu mașina agricolă specială, în vederea efectuării unor lucrări agricole. 2 (Spc) Prășit. 3 (D. obiecte, substanțe etc. îngropate, formate etc. în pământ) Degajat din pământ, dezgropat prin fărâmițarea și dislocarea pământului cu sapa1 (1) sau alt instrument ori cu mașini speciale Si: dezgropat. 4 (D. pământ, roci etc.) Scos din locul în care se află (prin sfărâmare, dislocare etc.) cu ajutorul sapei1 (1), al altor instrumente ori cu mașini, pentru a forma gropi, șanțuri, excavații, fundații etc. 5 (Pex; d. gropi, șanțuri, excavații etc.) Executat prin dislocarea unui volum de pământ cu ajutorul sapei1 (1), al altor instrumente ori cu mașini speiale etc. 6 (D. soluri, terenuri etc.) Erodat. 7 (D. suprafața unor materiale dure) Prelucrat prin cioplire, tăiere, scobire, batere etc. pentru a obține un obiect finit (utilitar sau de artă). 8 (Pex; d. inscripții, ornamente, reprezentări, obiecte etc.) Executat dintr-un material dur prin cioplire, scobire, batere etc. 9 (Reg; d. ouăle de Paști) Încondeiat. 10 (D. locuri, drumuri etc.) În care s-a format o adâncitură, un făgaș, în care a rămas o urmă. 11 (Îrg; pex; d. drumuri, terenuri) Plin de gropi, accidentat.

2. [DLRLC] SĂPAT2, -Ă, săpați, -te, adj. 1. (Despre pămînt) Lucrat, întors, răsturnat (cu sapa, cu hîrlețul) Cînd vrei să sameni bob, linte ori mazăre, să nu le pui pe loc nesăpat. ȘEZ. III 150. ♦ (Despre plante) Curățat de buruieni; prășit. Cu porumbu nesăpat, cu orzu netreierat. ȘEZ. I 113. 2. (Despre un loc, un drum) Mîncat de ape, de ploi; cu făgașuri. La dealul Barbat, Pe drumul săpat. ALECSANDRI, P. P. 62. 3. (Despre obiecte) Lucrat cu ornamente; (despre ornamente) incrustat, gravat. Păreții erau împodobiți cu chipuri și flori săpate. ISPIRESCU, L. 300. Brațu-i stîng era-ncordat Sub un scut de fier săpat. ALECSANDRI, P. II 10.

3. [DE] SĂPATA, com. în jud. Argeș, situată în zona de contact a C. Piteștiului cu piemontul Cotmeana, pe cursul superior al râului Cotmeana; 1.935 loc. (2005). Reșed. com. S. este satul Mârțești. Expl. de petrol și gaze naturale. Pe terit. satului Mărțești au fost descoperite vestigiile unui castru roman (125 x 90 m), cu turnuri dreptunghiulare la colțuri, înconjurat de un șanț de 25 m lățime, cu zidul de incintă construit din cărămizi legate cu mortar de pământ, nisip și var. De aici s-au recuperat obiecte ceramice, opaițe, garnituri de costum ajurate etc. În satul Găinușa se află biserica Sf. Nicolae (1802).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] șaflic sn [At: CHEST. II, 464/231 / V: (reg) sa~ / Pl: ~ice […]
1. [MDA2] șafru sn [At: ALRM II/I h 396/76 / Pl: ~ri / E: ger […]
[DAR] șaftalău, șaftalăi, s.m. (reg.) negustor de produse lactate. Sursă: DEX online sub licență GNU […]
1. [MDA2] șagalău sm [At: DLR / Pl: ~ăi / E: șagă + -(ă)lău] (Reg) […]
1. [DEX '09] ȘAGRIN, șagrinuri, s. n. Instrument cu un model în relief care se […]
1. [DEX '09] ȘAGRINA, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei […]
1. [MDA2] șagrinaj sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr chagrinage] Aspect neomogen, […]
1. [DEX '09] ȘAGRINARE, șagrinări, s. f. Acțiunea de a șagrina și rezultatul ei. – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro