1. [DEX '09] SEMĂNĂTOR, -OARE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.
2. [MDA2] semănător2, ~oare a [At: M. COSTIN, LET. I, 8/4 / V: săm~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna2 + -ător] (Înv) Asemănător.
3. [MDA2] semănător1, ~oare [At: PSALT. HUR. 111v/22 / V: (pop) săm~, (înv) sămân~, ~mân~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna1 + -ător] 1 sm, (rar) sf Persoană care pune sau aruncă semințele necesare unei culturi în pământ (pregătit). 2 sm, (rar) sf (Pop) Persoană care aruncă boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 3 sf Unealtă sau mașină agricolă care execută semănatul (1) culturilor agricole Si: (reg) mărcătoare, (înv) semănariță. 4 sm, (rar) sf (Rar; fig) Propovăduitor. 5 sm, (rar) sf (Rar; fig) Persoană care împrăștie nenorociri, necazuri etc.
4. [DEX '98] SEMĂNĂTOR, -OARE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.
5. [DLRLC] SEMĂNĂTOR, semănători, s. m. Muncitor agricol care seamănă. Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130. De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287. Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28.
6. [Șăineanu, ed. VI] semănător m. cel ce seamănă. ║ n. mașină de semănat.
7. [Scriban] semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). – În est să-.
8. [MDA2] sămănător2, ~oare s vz semănător2
9. [MDA2] sămănător1, ~oare a vz semănător1
10. [MDA2] sămânător, ~oare smf vz semănător1
11. [MDA2] semânător, ~oare sm, sf vz semănător1
12. [DOOM 3] semănător s. m., pl. semănători
13. [DOOM 2] semănător s. m., pl. semănători
14. [DE] SĂMĂNĂTORUL, săptămânal literar, apărut la București (2 dec. 1901-27 iun. 1910). La conducerea revistei s-au aflat succesiv: Al. Vlahuță, G. Coșbuc, I. Chendi, Șt. O. Iosif, N. Iorga, M. Sadoveanu, A.C. Popovici ș.a. Revista a promovat o literatură de inspirație rurală și istorică, legată de tradiție. Colaboratori: I. Slavici, G. Murnu, I. Minulescu, I. Agârbiceanu, E. Gârleanu, O. Goga ș.a. V. sămănătorism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL