Definiție și ce înseamnă sămăluință

1. [MDA2] sămăluință sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 18v/6 / Pl: ~țe / E: sămălui + -ință] (Îvr) Capacitate de a discerne, de a aprecia, de a anticipa.

2. [Scriban] sămăluínță f., pl. e. Vechĭ. Apreciere, judecată.

3. [DLRLV] SĂMĂLUINȚĂ s. f. (Mold.) Discernămint, judecată. I s-au adaos lui încă și a sămăluintei dar și ceale fiitoare gîcea. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sămălui + suf. -ință. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămălui, sămăluire, sămăluitor Cf. c h i t e a l ă, c h i t i r e, c h i t i t2, c hi t i t u r ă, c h i v e r n i s e a l ă (1), c h i v e r n i s i r e (1), s ă m ă l u i r e (2), s c h i v e r n i s e a l ă.

4. [DAR] sămăluință, sămăluințe, s.f. (înv.) dar de a discerne, de a aprecia, de a anticipa.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] șicanarisi vt [At: (a. 1836) ARH. OLT. X, 133 / Pzi: ~sesc / […]
1. [MDA2] șicanarisi vt [At: (a. 1836) ARH. OLT. X, 133 / Pzi: ~sesc / […]
1. [MDA2] șicanarisi vt [At: (a. 1836) ARH. OLT. X, 133 / Pzi: ~sesc / […]
1. [DEX '09] ȘICANAT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, […]
1. [DEX '09] ȘICANATOR, -OARE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie […]
1. [MDA2] șicanier, ~ă smf, a [At: CONTEMP. 1966, nr. 1033, 1/4 / P: ~ni-er […]
1. [DEX '09] CICHIRGIU, cichirgii, s. m. (Înv.) Cofetar; cel care ducea tăvile cu dulceață […]
1. [MDA2] șicleală sf [At: A V, 15 / Pl: ~ele / E: șicli + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro