1. [DEX '09] SĂLĂȘLUINȚĂ, sălășluințe, s. f. (Reg.) Locuință, sălaș. – Sălășlui + suf. -ință.
2. [MDA2] sălășluință sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 6v/5 / Pl: ~țe / E: sălășlui + -ință] 1-3 Sălășluire (1-3). 4-8 Sălaș (1-4).
3. [DLRLC] SĂLĂȘLUINȚĂ, sălășluințe, s. f. (Rar) Loc unde sălășluiește cineva; locuință. Era sălășluința unui zmeu. ISPIRESCU, L. 337.
4. [Șăineanu, ed. VI] sălășluință f. sălaș obișnuit: era sălășluința unui smeu ISP.
5. [Scriban] sălășluínță f., pl. e și -ire f. (d. a sălășlui). Rar. Sălaș, sediŭ, domiciliŭ, adăpost, patrie.
6. [DOOM 3] sălășluință (pop.) s. f., g.-d. art. sălășluinței; pl. sălășluințe
7. [DOOM 2] sălășluință (reg.) s. f., g.-d. art. sălășluinței; pl. sălășluințe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL