Definiție și ce înseamnă sălbăție

1. [DEX '09] SĂLBĂȚIE, sălbății, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă, cu florile reunite într-un spic și cu fructe otrăvitoare (Lolium temulentum). – Et. nec.

2. [MDA2] sălbăție sf [At: POLIZU / V: ~ătă (A: nct), ~ță (A: nct), ~ătea, ~ătie, ~țea[1] / Pl: ~ii / E: ns cf salbă1] 1 (Reg) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpină rigidă, cu frunze aspre, cu flori dispuse în spice lungi și înguste și cu fructe otrăvitoare, care crește prin semănături și locuri părăginite Si: (reg) beție, ciormoiag (5), nebuneală, obsigă, zizanie (Lolium temulentum). 2 (Bot; reg) Zizanie (Lolium perenne).

3. [DLRLC] SĂLBĂȚIE, sălbății, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă, cu florile reunite într-un spic lung, subțire (Lolium temulentum).

4. [MDA2] sălbătă[1] sf vz sălbăție

5. [MDA2] sălbătea sf vz sălbăție

6. [MDA2] sălbătie[1] sf vz sălbăție

7. [MDA2] sălbăță[1] sf vz sălbăție

8. [MDA2] selbățea[1] sf vz sălbăție

9. [CADE] BUNEICĂ sf. Trans. (DENS.) 🌿 = SĂLBĂȚIE 1 [comp. srb. bunika, „măselariță”].

10. [CADE] OBSIGĂ, OBSÎGĂ, OPSIGĂ, OSIGĂ sf. 🌿 Nume dat mai multor specii de plante ierboase, ce seamănă cu ovăsul, cu florile dispuse în spice drepte sau aplecate; se seamănă adesea pentru nutreț: ¶ 1 (Bromus secalinus) (🖼 3383), ¶ 2 (Bromus sterilis) (🖼 3384) numite și „iarba-ovăsului”, „iarba-vîntului” sau „secărea” ¶ 3 (Brachypodium pinnatum) (🖼 3385); ¶ 4 (Brachypodium silvaticum) ¶ 5 👉 ZIZANIE1 ¶ 6 = SĂLBĂȚIE1 [srb. o v s i k a].

11. [CADE] ZIZANIE, ZÎZANIE sf. 1 🌿 Plantă ierboasă din fam. gramineelor; crește prin livezi și e cultivată uneori prin parcuri și grădini ca verdeață sau ca nutreț pentru animale; numită și „obsigă”,„odos”, etc. (Loliumperenne) (🖼 5373) ¶ 2 🌿 = SĂLBĂȚIE ¶ 3 🌿 = NEGHINĂ ¶ 4 🌿 ‡Bălării, buruieni sălbatice ¶ 5 Ⓕ = DISCORDIE1: de-aici s’a născut școala calomniei și a injuriei, care a adus zizania, ura și desbinarea (I.-GH.); unii din boierii cei mari bagă zizanii și dihonia în popor (ISP.): alta n’au de vorbit decît bîrfeli și răutăți, ca să vîre fitiluri și zîzanie în toată mahalaua (CAR.) [gr. ζιζάνια].

12. [DOOM 3] sălbăție s. f., art. sălbăția, g.-d. art. sălbăției; pl. sălbății, art. sălbățiile (desp. -ți-i-)

13. [DOOM 2] sălbăție s. f., art. sălbăția, g.-d. art. sălbăției; pl. sălbății, art. sălbățiile

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sălbătăcesc, ~ească a vz sălbăticesc 2. [DLRLC] SĂLBĂTĂCESC, -EASCĂ adj. v. sălbăticesc. 3. […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTICIE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTICIME, (2) sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor […]
1. [MDA2] sălbătăcire sf vz sălbăticire 2. [DEX '09] SĂLBĂTĂCI vb. IV v. sălbătici. 3. […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTĂCIT, -Ă adj. v. sălbăticit. 2. [MDA2] sălbătăcit, ~ă a vz sălbăticit […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTICIUNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane […]
[MDA2] sălcari smp [At: ALR II 6390/53 / E: salcă2 + -ari] (Trs) Sălciș. Sursă: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro