1. [MDA2] sălbătăcire sf vz sălbăticire
2. [DEX '09] SĂLBĂTĂCI vb. IV v. sălbătici.
3. [DEX '09] SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăci vb. IV] – Din sălbatic.
4. [DEX '09] SĂLBĂTICIRE, sălbăticiri, s. f. Acțiunea de a (se) sălbătici. – V. sălbătici.
5. [MDA2] sălbătăci v vz sălbătici
6. [MDA2] sălbăteci v vz sălbătici
7. [MDA2] sălbătici [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 118v/18 / V: (pop) ~tăci, (reg) ~teci, (îvr) selbătăci / Pzi: ~icesc / E: sălbatic] 1-2 vir (C. i. plante cultivate) A ajunge în starea plantelor sălbatice (5). 3-4 vtr (C. i. animale domestice) A deveni sau a face să devină sălbatic (5). 5-6 vtr (C. i. plantații, terenuri, etc.) A ajunge sau a aduce în stare de paragină Si: a se degrada (18), a se părăgini. 7-10 vr (C. i. locuri, ținuturi) A deveni sălbatic (15-18). 11-12 vrt (C. i. oameni) A deveni sau a face să devină sălbatic (29), violent, brutal. 13-14 vir (Înv; îf sălbătăci) A se purta cu o cruzime neobișnuită (comițând atrocități). 15 vtf (Rar) A face să devină fioros, înspăimântător. 16 vr A ajunge în stare de primitivism. 17-18 virt A deveni sau a face să devină sălbatic (34). 19-20 virt A se retrage sau a face să se retragă departe de societate.
8. [MDA2] sălbăticire sf [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. II, 222/15 / V: (pop) ~tăci~ / Pl: ? / E: sălbătici] 1 Pierdere a însușirilor plantelor de cultură până la starea plantelor sălbatice. 2 Pierdere a însușirilor specifice animalelor domestice până la starea animalelor sălbatice (5). 3 Decădere a unei plantații, a unui loc în starea de paragină1. 4 Pierdere a însușirilor morale specific umane Si: brutalitate (5), cruzime (2), violență. 5 Cădere în primitivism. 6 (Pex) Sălbăticie (9).
9. [MDA2] selbătăci v vz sălbătici
10. [DLRLC] SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sălbătăci) A deveni sălbatic. Iepele se sălbătăciseră și se făcuseră rele. ISPIRESCU, U. 48. ♦ Tranz. A face să devină sălbatic. Zeul... sălbătăci și înrăutăți pe taurul ieșit din mare pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. ♦ A deveni nesociabil, ursuz. Moșul Careba... se sălbăticise și se prostise în pustietate cu oile. DUMITRIU, N. 205. – Variantă: sălbătăci vb. IV.
11. [DLRLC] SĂLBĂTICIRE, sălbăticiri, s. f. Acțiunea de a se sălbătici.
12. [Șăineanu, ed. VI] sălbăticì v. a deveni sălbatic.
13. [Scriban] sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).
14. [DOOM 3] sălbătici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sălbăticesc, 3 sg. se sălbăticește, imperf. 1 sg. mă sălbăticeam; conj. prez. 1 sg. să mă sălbăticesc, 3 să se sălbăticească; imper. 2 sg. afirm. sălbăticește-te; ger. sălbăticindu-mă
15. [DOOM 3] sălbăticire s. f., g.-d. art. sălbăticirii; pl. sălbăticiri
16. [DOOM 2] !sălbătici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sălbăticește, imperf. 3 sg. se sălbăticea; conj. prez. 3 să se sălbăticească
17. [DOOM 2] sălbăticire s. f., g.-d. art. sălbăticirii; pl. sălbăticiri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL