1. [MDA2] săidăcărie1 sf [At: CIHAC, II, 323 / Pl: ~ii / E: săidăcar + -ie] (Înv) 1-2 Meseria săidăcarului (1-2). 3 Atelierul săhăidăcarului (1). 4 Loc unde se păstrează, (se expun sau se vând) obiecte de șelărie.
2. [MDA2] săidăcărie2[1] [At: CIHAC, II, 323 / V: seidec~ / Pl: ~ii / E: săidac + -ărie] (Îrg; csc) Obiecte de harnașament de șelărie.
3. [DLRLC] SĂIDĂCĂRIE, săidăcării, s. f. Meșteșugul săidăcarului. – Variantă: seidecărie (IBRĂILEANU, A. 118) s. f.
4. [DLRM] SĂIDĂCĂRIE, săidăcării, s. f. (Înv. și reg.) Meșteșugul săidăcarului. – Din săidăcar + suf. -ie.
5. [Scriban] săĭdăcăríe f. (d. săĭdăcar). Mold. Rar. Azĭ. Meseria și prăvălia săĭdăcaruluĭ, șelărie.
6. [MDA2] seidecărie sf vz săidăcărie2[1]
7. [DLRLC] SEIDECĂRIE s. f. v. săidăcărie.
8. [DAR] săidăcărie1, săidăcării, s.f. (înv. și reg.) 1. meseria săhăidăcarului (v.). 2. atelierul săhăidăcarului, cu obiecte de șelărie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL