1. [MDA2] săhălbar sm [At: T. PAPAHAGI, M. 231 / Pl: ~i / E: sehelbă + -ar] (Mar) 1-2 Cărbunar (1-2).
2. [DRAM 2021] săhălbár, săhălbari, s.m. (reg.; înv.) Persoană care se ocupă cu arderea cărbunilor de lemn; cărbunar. – Din săhelbe, săhălbă „pădure tăiată” + suf. -ar (MDA).
3. [DRAM 2015] săhălbar, săhălbari, s.m. – (reg.; înv.) Persoană care se ocupă cu arderea cărbunilor de lemn; cărbunar (Papahagi, 1925). – Din săhelbe, săhălbă „pădure tăiată” + suf. -ar (MDA).
4. [DRAM] săhălbar, -i, s.m. – Persoană care se ocupă cu arderea cărbunilor de lemn; cărbunar (Papahagi 1925). – Din săhelbe, săhălbă „pădure tăiată” + -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL