1. [MDA2] săgnit, ~ă a [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 50/2 / V: țign~ / Pl: ~iți, ~e / E: săgni] (Reg) 1 (D. cabaline) Care a căpătat o sagnă (1). 2 (Pex; d. cabaline) Rănit2. 3 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este oarecum murdar.
2. [DEX '09] SĂGNI, săgnesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc. 2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. – Din sagnă.
3. [MDA2] săcni v vz săgni
4. [MDA2] săgni [At: LB / V: săcni, sig~[1] / Pzi: ~nesc / E: sagnă] (Reg) 1-2 vtr (D. animale de tracțiune sau de călărie) A căpăta sau a produce răni sau eroziuni (pe spinare) de la jug, de la șa, de la ham etc. 3 vt (Pex; d. oameni) A se răni1. 4 vt (C. i. animale) A marca prin înfierare. 5 vi (Îf săcni) A da înapoi. 6 vi (Îf săcni) A sărăci (3).
5. [MDA2] sâgni[1] v vz săgni
6. [MDA2] țâgnit, ~ă[1] a vz săgnit
7. [DEX '98] SĂGNI, săgnesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc. 2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. – Din sagnă.
8. [DLRLC] SĂGNI, săgnesc, vb. IV. Refl. (Despre animale) A căpăta o rană (de la șa, de la jug sau de la ham). ♦ Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu; a înfiera.
9. [Scriban] săgnésc v. tr. (vsl. sadniti, rus. sádnitĭ). Est. Cauzez rană prin frecarea șeleĭ: cal săgnit (la Abrud țîgnit). Murdăresc puțin guleru alb scrobit: guleru nu-ĭ chear murdar, da-ĭ puțin sagnit (Cov.).
10. [Scriban] țîgnít, V. țicnit și săgnesc.
11. [DOOM 3] săgni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săgnesc, 3 sg. săgnește, imperf. 1 sg. săgneam; conj. prez. 1 sg. să săgnesc, 3 să săgnească
12. [DOOM 2] săgni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săgnesc, imperf. 3 sg. săgnea; conj. prez. 3 să săgnească
13. [DAR] săgnit, săgnită, adj. (reg.) 1. (despre cai) care a căpătat o sagnă (rană); rănit. 2. (despre obiecte de îmbrăcăminte) care este murdar; murdărit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL