1. [MDA2] săcuieț sn [At: ANON. CAR. / P: ~cu-ieț / Pl: ~e / E: săcui2 + -eț] 1-4 (Șhp) Săculeț (1-4).
2. [DLRLC] SĂCUIEȚ, săcuiețe, s. n. (Rar) Săculeț. I-au dăruit nu numai viața, dar și un săcuieț cu galbini. SBIERA, P. 228.
3. [DLRM] SĂCUIEȚ, săcuiețe, s. n. (Rar) Săculeț. – Din săcui + suf. -eț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL