1. [MDA2] săblaznă sf [At: COD. VOR. 243r/5 / Pl: ~ne / E: slv съблазнь] (Înv) 1 Primejdie (de moarte). 2 Supărare. 3 (Șîs) Piatra ~nei Obstacol. 4 Prilej de a greși căzând în păcat. 5 Ceea ce constituie un izvor de grașeli, de păcate. 6 Cenușă (1). 7 Defăimare (3). 8 Păcătuire. 9 (Med) Poluție. 10 Onanie2.
2. [Scriban] săbláznă f., pl. e (vsl. sŭblaznŭ, -znĭ. V. blaznă). Sec. 16-17. Greșeală, sminteală, scandelă. Poluțiune.
3. [DER] săblaznă (-ne), s. f. – 1. Greșeală, păcat. – 2. Scandal, zarvă. – 3. Poluție. – 4. Masturbare. Sl. sŭblaznŭ (Tiktin), ca și der. săblăzni, vb. (a greși; a scandaliza, a șicana; a avea poluții); săblăznitor, adj. (scandalizator).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL