1. [DEX '09] SÂSÂITURĂ, sâsâituri, s. f. Sunet caracteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.
2. [MDA2] sâsâitură sf [At: BARCIANU / V: (rar) ~săi~ / Pl: ~ri / E: sâsâi2 + -tură] 1-2 Sâsâială (1, 3).
3. [MDA2] sâsăitură sf vz sâsâitură
4. [DLRLC] SÎSÎITURĂ, sîsîituri, s. f. Zgomot asemănător sunetului scos de șerpi, gîște etc.; sîsîit. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată și prelungită a sunetului «s» (cu scopul de a obține liniște). Freamăt neîncetat și sîsîituri, în vreme ce pe scenă domni în fracuri discutau. DUMITRIU, B. F. 160.
5. [Șăineanu, ed. VI] săsăitură f. șuierătură.
6. [Scriban] sîsîitúră f., pl. ĭ. Sîsîĭală, sunet sîsîit.
7. [DOOM 3] sâsâitură (desp. -sâ-i-) s. f., g.-d. art. sâsâiturii; pl. sâsâituri
8. [DOOM 2] sâsâitură (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. sâsâiturii; pl. sâsâituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL