1. [MDA2] sârmea1 sf [At: MANOLACHE DRĂGHICI / V: sărm~, siur~, surma, sur~ / Pl: ? / E: tc sürme (tașe)] 1 (Chm; înv) Antimoniu. 2 Preparat cosmetic din antimoniu și gogoși de ristic cu care se vopseau pleoapele și sprâncenele.
2. [MDA2] sârmea2 sf [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) surmă / Pl: ? / E: sârmă + -ea] (Reg) Tel.
3. [MDA2] sărmea sf vz sârmea1
4. [MDA2] surma sf vz sârmea
5. [MDA2] surmea sf vz sărmea
6. [Scriban] sĭurmeá, V. sîrmea 2.
7. [Scriban] 1) sîrmeá f., pl. ele (dim. d. sîrmă). Munt. est. Mănunchĭ de sîrmă împletită de bătut oŭăle în oală.
8. [Scriban] 2) sîrmeá f., pl. ele (turc. sürmé). Vechĭ. Un fel de suliman de înegrit sprîncenele și pleoapele (compus din antimoniŭ și gogoșĭ de ristic). – Și surmeá. La Cant. sĭurmeá.
9. [Scriban] surmeá, V. sîrmea 2.
10. [DER] sîrmea s. f. – Antimoniu. Tc. sürme (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL