1. [DEX '09] SÂRGUITOR, -OARE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.
2. [MDA2] sârguitor, ~oare a [At: (a. 1643) CUV. D. BĂTR. I, 249/16 / Pl: ~i, ~oare / E: sârgui + -tor] 1-2 (D. oameni) Sârguincios (1-2). 3 (Înv; șîc) Împreună ~ sau dimpreună ~ Părtaș. 4 (Înv; îac) Complice (2). 5 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite. 6 Care dovedește insistență, seriozitate Si: perseverent, silitor (7), vrednic, (liv) laborios, sârguincios (4), susținut, tenace, zelos, (rar) lucrător, spornic, strădalnic (2), străduitor (2), (înv) diligent (1), (reg) porav.
3. [Șăineanu, ed. VI] sârguitor a. care se sârguește.
4. [DLRLC] SÎRGUITOR, -OARE, sîrguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ. Ai talent, ești și sîrguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. REBREANU, R. I 210.
5. [Scriban] sîrguitór, -oáre adj. Care se sîrguĭește silitor, harnic.
6. [DOOM 3] sârguitor (desp. -gu-i-) adj. m., pl. sârguitori; f. sg. și pl. sârguitoare
7. [DOOM 2] sârguitor (-gu-i-) adj. m., pl. sârguitori; f. sg. și pl. sârguitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL