1. [MDA2] sânție sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ii / E: sânt + -ie] 1 (Înv) Sfințenie (1). 2 Sfinție (7).
2. [Scriban] sînțíe f. (d. sînt 1). Rar azĭ. (VR, 1948, 9, 212). Sfinție.
3. [DAR] sânție, sânții, s.f. (înv.) 1. sfințenie (calitatea unui om de a fi sfânt). 2. sfinție (termen de reverență față de clerici).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL