1. [DEX '09] SÂNEȚ s. n. v. sâneață.
2. [MDA2] sâneț1 sm vz sineț1
3. [MDA2] sâneț2 sn vz sâneață
4. [DEX '09] SĂNEAȚĂ s. f. v. sâneață.
5. [DEX '09] SÂNEAȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneață s. f., sâneț s. n.] – Din sl. svinĭcĭ „plumb”.
6. [DEX '09] SINEȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1. – Et. nec.
7. [MDA2] săneață sf vz sâneață[1]
8. [MDA2] săneț sm vz sâneață
9. [MDA2] sâneață sf [At: MOXA, 404/14 / V: săn~, săneț (Pl: și săneți) sn, sen~, seneț sn, sin~, sineț, siniț, ~eț sn, svin~ / Pl: ~ețe / E: slv свинєць] 1 (Înv; Mol) Flintă1. 2 (Rar; pex; lpl) Plumbi de încărcat pușca. 3 Lovitură dată cu o sâneață (1).
10. [MDA2] seneață sf vz sâneață
11. [MDA2] seneț sn vz sâneață[1]
12. [MDA2] sineață sf vz sâneață
13. [MDA2] sineț1 sm [At: BĂCESCU, P. 47 / V: sân~ / Pl: ~i / E: ns cf scr sjenica] (Iht; Ban; Olt) Plătică1 (Brama brama).
14. [MDA2] sineț2 sn vz sâneață
15. [MDA2] siniț sn vz sâneață
16. [MDA2] svineață sf vz sâneață
17. [DEX '98] SÂNEAȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneață s. f., sâneț s. n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”.
18. [DEX '98] SINEȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1. – Et. nec.
19. [DLRLC] SĂNEAȚĂ s. f. v. sîneață.
20. [DLRLC] SINEAȚĂ s. f. v. sîneață.
21. [DLRLC] SÎNEAȚĂ, sînețe, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma sineață) Pușcă primitivă cu cremene. Ici-colo, un bănuț cu pajura ștearsă, vrun pieptene ori un vîrf de sineață, mîncat de rugină. C. PETRESCU, A. 23. Fiecare avea cîte o sineață pe umăr. GANE, N. II 67. Un... urs a smucit sineața din mîna vînătorului. NEGRUZZI, S. I 319. – Variante: săneață (SADOVEANU, O. VII 131, ODOBESCU, S. I 65), sineață (NEGRUZZI, S. I 319) s. f., sîneț (NEGRUZZI, S. I 118) s. n.
22. [DLRLC] SÎNEȚ s. n. v. sîneață.
23. [Șăineanu, ed. VI] săneață f. V. sineață: vânătorii purtau sănețe OD.
24. [Șăineanu, ed. VI] sineață f. flintă: înarmați cu lănci și săbii, cu arce și sineți NEGR. [Vechiu-rom. svineață (MOXA) = slav. SVINĬȚI, plumb].
25. [Scriban] sineáță f. și (rar) -éț n., pl. ețe (vrom. [Moxa], svineață, d. vsl. svinĭcĭ, plumb; rus. svinéc). Vechĭ. Flintă, pușcă cu cremene.
26. [Scriban] sineț V. sineață.
27. [Scriban] svineáță, V. sineață.
28. [DOOM 3] sâneață (înv.) s. f., g.-d. art. sâneței; pl. sânețe
29. [DOOM 3] sineț (plătică) (reg.) s. m., pl. sineți
30. [DOOM 2] sâneață s. f., g.-d. art. sâneței; pl. sânețe
31. [DOOM 2] sineț (plătică) (reg.) s. m., pl. sineți
32. [DER] sineață (-ețe), s. f. – Pușcă. – Var. săneață, săneț, sineț, înv. svineațà. Sl. svinĭcĭ „plumb” (Tiktin). Sec. XVII-XVIII, Mold. – Der. sinețar, s. m. (fabricant de puști); sinețaș, s. m. (pușcaș).
33. [DLRLV] SĂNEAȚĂ s. f. v. sineață.
34. [DLRLV] SENEȚ s.m. v. sineață.
35. [DLRLV] SINEAȚĂ s.f. (Mold.) 1. Pușcă primitivă, cu cremene. De vor și iesi vrăjmașii lor înainte, se vor apăra din sinețe și se vor sprijini din arme. URECHE. Au nemerit glontul den sineț pe Caracaș-Pașea, dirept pren cap. M. COSTIN. Moscalii alergară ca să săvîrșască cu sinețile lor aceea ce Incepusâ atîta de bine tunurile lor. VP, 74r; cf. PSEUDO-AMIRAS: VP, 67r, 69r, 74v. 2. Lovitură, izbitură dată cu o sineață. Dintr-o 1000 de sinețe abie să tîmplă de lovește un om. NECULCE. Variante: săneață (M. COSTIN), sineț s.m. (M. COSTIN), sîneț s. m. (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: sl. svinĭcĭ. Vezi și sinețar, sînețaș.
36. [DLRLV] SÎNEȚ s.m. v. sineață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL