1. [MDA2] sâneca v vz sineca
2. [MDA2] sânica v vz sineca
3. [MDA2] sineca vir [At: RESMERIȚĂ, D. / V: sân~, sânica, ~nica, suminica / Pzi: sinec / E: ml *signicare, *exsomnicare] 1-2 (Pop; în descântece) A se scula în zori (și a se închina). 3-4 (Pex) A se închina.
4. [MDA2] sinica v vz sineca
5. [MDA2] sumica v vz sineca
6. [MDA2] suminica v vz sineca
7. [Scriban] 2) sînec, a -á v. intr. (lat. *sénico, sênicáre [cu ê îld. ĕ], d. sĕnex, bătrîn) Est. Rar. Pornesc des-de dimineață (numaĭ în descîntece): am sînecat, am mînecat, dimineața m’am sculat, saŭ ca v. refl.: sînicasu-s’a, mînicatu-s’a.
8. [DER] sîneca (-c, -at), vb. refl. – A se vindeca, a se restabili. Lat. *sanicāre, de la sanus (Buescu, R. Études roum., I, 109-15). Înainte s-a explicat prin lat. *signicāre „a-și face cruce” (Pușcariu, Conv. Lit., XLIV, 540; REW 7906; Drăganu, Dacor., IV, 742); prin sl. sŭnicati „a înclina” (Bogrea, Dacor., I, 473); prin *senicum, de la senex (Scriban). Aceste șovăieli se explică prin semantismul nu foarte sigur; este cuvînt rar, care s-a păstrat numai în formule de descîntec.
9. [DAR] sineca, sinec, vb. I (pop.) a se scula în zori și a se închina.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL