1. [DEX '09] SÂCÂIALĂ, săcâieli, s. f. Faptul de a sâcâi; cicăleală. [Pr.: -câ-ia-] – Sâcâi + suf. -eală.
2. [MDA2] sâcâială sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~câ-ia~ / V: (îvr) sicăi~ / Pl: ~ieli / E: sâcâi + -eală] 1 Creare a unei stări de supărare, de enervare, de iritare Si: agasare (2), enervare (2), iritare, plictisire, sâcâire (1), (liv) tracasare, (pop) zădărâre. 2 Vorbărie care plictisește (prin insistență, prin repetare) Si: bodogăneală, cicăleală (2), sâcâire (2), (reg) morocăneală, (fam) pisălogeală.
3. [DEX '98] SÂCÂIALĂ, sâcâieli, s. f. Faptul de a sâcâi; cicăleală. [Pr.: -câ-ia-] – Sâcâi + suf. -eală.
4. [MDA2] sicăială sf vz sâcâială
5. [DLRLC] SÎCÎIALĂ, sîcîieli, s. f. Faptul de a sîcîi.
6. [Scriban] sîcîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de sîcîĭ.
7. [DOOM 3] sâcâială s. f., g.-d. art. sâcâielii; pl. sâcâieli
8. [DOOM 2] sâcâială s. f., g.-d. art. sâcâielii; pl. sâcâieli
9. [IVO-III] sâcâială, -ieli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL