1. [DEX '09] SULEMENIT, -Ă adj. v. sulimenit.
2. [MDA2] sulemenit2, ~ă a vz sulimenit2
3. [MDA2] sulemenit1, ~ă sn vz sulimenit1
4. [DEX '09] SULEMENI vb. IV v. sulimeni.
5. [DEX '09] SULIMENI, sulimenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [Var.: sulemeni vb. IV] – Din suliman.
6. [DEX '09] SULIMENIT, -Ă, sulimeniți, -te, adj. (Înv.) Fardat. [Var.: sulemenit, -ă adj.] – V. sulimeni.
7. [MDA2] sulemeni v vz sulimeni
8. [MDA2] sulimăni v vz sulimeni
9. [MDA2] sulimănit, ~ă a vz sulimenit2
10. [MDA2] sulimeni [At: LB / V: (îpp) ~măni~, ~lem~, (înv) ~mini / Pzi: ~nesc / E: suliman] 1-2 vtr (Îpp; s. c. i. fața oamenilor sau părți ale acesteia, de obicei obraji, buze, gene etc., prin sinecdocă, oameni) A (se) farda (1). 3 vt (Rar; pex) A mânji. 4-5 vtr (Rar) A da aparență frumoasă. 6-7 vtr (Fam; s. c. i. obiecte, construcții etc sau părți ale acestora) A (se) vopsi. 8-9 vtr (Fam; s. c. i. obiecte, construcții etc sau părți ale acestora) A (se) transforma. 10 vt (Spc; înv) A picta. 11 vt (Spc; înv) A vopsi cu suliman (4).
11. [MDA2] sulimenit2, ~ă [At: (a.1784) IORGA, S. D. VIII, 10 / V: (îvp) ~lem~, ~măn~, ~min~ / Pl: ~iți, ~e / E: sulimeni] 1-2 smf, a (Om sau obiect) fardat.
12. [MDA2] sulimenit1 sm [At: VASICI, M. II, 60 / 4 / V: ~lem~ / E: sulimeni] Fardare (1).
13. [MDA2] sulimini v vz sulimeni
14. [MDA2] suliminit, ~ă a vz sulimenit
15. [DEX '98] SULIMENI, sulimenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [Var.: sulemeni vb. IV] – Din suliman.
16. [DLRLC] SULIMENI, sulimenesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sulemeni) 1. A-și da cu suliman pe față, a se farda. Dumneaei se gătise, se sulemenise și aștepta cu nerăbdare masa. SADOVEANU, N. F. 156. Pentru că se sulemenea și umbla cu rochii de mătase, toată Armadia zicea că-i lipsește o doagă. REBREANU, I. 97. Din ochi le face semne, Își pune alunele și se sulimenește. NEGRUZZI, S. II 265. 2. Fig. (Despre lucruri) A-și schimba înfățișarea, a se transforma. Abia unde și unde se mai vede cîte un palat vechi... însă și acestea începură a se sulemeni și a se preface. NEGRUZZI, S. I. 71. – Variante: sulemeni, sulimini vb. IV.
17. [DLRLC] SULIMENIT,-Ă, sulimeniți,-te, adj. (Și în forma sulemenit) Dat pe față cu suliman, fardat. În urma lor s-a ivit altă demoazelă sulemenită, cu trei rînduri de salbe la gît. C. PETRESCU, A. R. 8. Cealaltă muiere era grasă și moleșită, sulemenită și spoită. ISPIRESCU, U. 21. I-am și găsit mireasă... Naltă și sulemenită, De harnici meșteri croită. TEODORESCU, P. P. 533. – Variante: sulemenit, -ă, suliminit, -ă adj.
18. [DLRLC] SULIMINI vb. IV v. sulimeni.
19. [DLRLC] SULIMINIT, -Ă adj. v. sulimenit.
20. [Șăineanu, ed. VI] sulemení v. a da cu suliman.
21. [Scriban] sulimenésc v. tr. (d. suliman). Munt. Spoĭesc cu suliman, dreg (barb. fr. fardez). - Vechĭ și -imănesc, emenesc, mold. -iminesc.
22. [DOOM 3] sulimeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenesc, 3 sg. sulimenește, imperf. 1 sulimeneam; conj. prez. 1 sg. să sulimenesc, 3 să sulimenească
23. [DOOM 2] sulimeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenesc, imperf. 3 sg. sulimenea; conj. prez. 3 să sulimenească
24. [IVO-III] sulimenesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL