1. [MDA2] sugătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: suge + -ătură] (Înv) Sugere (1).
2. [DLRLC] SUGĂTURĂ, sugături, s. f. (Învechit) Faptul de a suge; supt. Iar la sfîrcuri după toată sugătura copilului să se ungă cu unt de ceară. PISCUPESCU, O. 312.
3. [DLRM] SUGĂTURĂ, sugături, s. f. (Înv.) Supt. – Din sug (prez. ind. al lui suge) + suf. -ătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL