1. [DEX '09] SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s. f. (Rar) Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură.
2. [MDA2] sugrumătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: sugruma + -ătură] 1 (Ccr) Parte îngustă (sau subțiată) a unui obiect Si: gâtuire (3), gâtuitură (3). 2 Locul unde se produce o îngustare (sau o subțiere) Si: gâtuire (3), gâtuitură (1). 3 (Trs; Mar; spc) Partea mai îngustă care se află la mijlocul corpului albinei și care unește toracele cu abdomenul.
3. [DEX '98] SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s. f. Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură.
4. [DLRLC] SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s. f.. Partea îngustată sau subțiată a unor lucruri; locul unde se produce o îngustare sau o subțiere; gîtuitură.
5. [DOOM 3] sugrumătură (rar) (desp. su-gru-) s. f., g.-d. art. sugrumăturii; pl. sugrumături
6. [DOOM 2] sugrumătură (rar) (su-gru-) s. f., g.-d. art. sugrumăturii; pl. sugrumături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL