1. [MDA2] sugnă sf vz sucnă
2. [DLRLC] SUGNĂ s. f. v. sucnă.
3. [Scriban] súgnă, V. sucnă.
4. [MDA2] somnă sf vz sucnă
5. [MDA2] sucnă sf [At: ROSETTI, B. 104 / V: sugnă, (reg) somnă, suhnă, sumnă / Pl: ~ne / E: ucr сукня, srb suknja] 1 (Îvp) Fustă (simplă, confecționată dintr-un material gros). 2 (Îvp) Rochie (dreaptă). 3 (Pgn) Orice obiect de îmbrăcăminte pentru femei (confecționat din lână sau din alt material gros). 4 (Reg) Șorț. 5 (Îc) ~-murgă Personaj mitologic din poveștile populare.
6. [MDA2] suhnă sf vz sucnă
7. [DLRLC] SUCNĂ, sucne, s. f. (Popular) Fustă groasă, simplă, fără încrețituri; p. ext. orice haină femeiască. Draga noastră un’te duci Cu sucnă și cu papuci? MARIAN, Î. 568. Cu preț bun a cumpărat Sucnă albă și frumoasă Bună de primblat prin casă. SEVASTOS, N. 393. D’oi, săracă mîndra mea, Că ș-asear-am fost la ea Ș-o găsii c-o sucnă rea, Pe cea bună și-o cîrpea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. – Variantă: sugnă s. f.
8. [DLRM] SUCNĂ, sucne, s. f. (Pop.) Fustă groasă, simplă, fără încrețituri; p. ext. haină femeiască. – Slav (v. sl. sukno).
9. [Șăineanu, ed. VI] sucnă f. Tr. fustă. [Serb. SUKNO].
10. [Scriban] súcnă f., pl. e (sîrb. suknja, fustă, sukno, postav; rut. suknĕa, haĭnă, suknó, postav. V. suman). Trans. Mold. nord. Hondroc. Rochie. – În Olt. suhnă, opreg de stofă cumpărată (pe cînd opregu propriŭ zis e de lînă țesută în casă). – Și sugnă (Maram).
11. [Scriban] súhnă, V. sucnă.
12. [DER] sucnă (-ne), s. f. – (Trans.) Fustă din stofă de lînă. – Var. sugnă, sumnă. Sl. sukno „postav”, de la sukati „a răsuci”, cf. suci, sucală, suman (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 379; REW 8441), și sb., cr., slov. suknja, mag. szoknya (Gáldi, Dict., 161).
13. [DRAM 2021] súgnă, sugne, (sucnă, sumnă), s.f. (reg.) Rochie: „Cu tropotu' cizmelor, / Cu poalele sucnilor” (Bilțiu, 1996: 77). ■ „Se mai numește rochie, dar în realitate e o fustă din material fabricat, stofă de lână sau mătase. Cu timpul, a înlocuit zadiile. Fuste lungi, crețe, din cașmir înflorat, iar mai recent din stofă sau catifea. La sucnă se poartă cămașa maramureșeană” (Bănățeanu 1965: 121). – Din sl. sukno „postav” (Șăineanu, Scriban, DLRM).
14. [DRAM 2015] sugnă, (sucnă, sumnă), s.f. – (reg.) „Se mai numește rochie, dar în realitate e o fustă din material fabricat, stofă de lână sau mătase. Cu timpul, a înlocuit zadiile. Fuste lungi, crețe, din cașmir înflorat, iar mai recent din stofă sau catifea. La sucnă se poartă cămașa maramureșeană” (Bănățeanu 1965: 121): „Cu tropotu’ cizmelor, / Cu poalele sucnilor” (Bilțiu, 1996: 77). – Din sl. sukno „postav” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DLRM).
15. [DRAM] sugnă, (sucnă, sumnă), s.f. – „Se mai numește rochie, dar în realitate e o fustă din material fabricat, stofă de lână sau mătase. Cu timpul, a înlocuit zadiile. Fuste lungi, crețe, din cașmir înflorat, iar mai recent din stofă sau catifea. La sucnă se poarte în continuare cămașa maramureșeană” (Bănățeanu 1965: 121): „Cu tropotu cizmelor, / Cu poalele sucnilor” (Bilțiu 1996: 77). – Din sl. sukno „postav”, de la sukati „a răsuci” (DER); Din magh. szoknya „fustă” (Țurcanu).
16. [DAR] sucnă, sucne, s.f. 1. (înv. și pop.) 1. fustă simplă; rochie dreaptă; obiect de îmbrăcăminte femeiesc (din lână sau din alt material gros). 2. (reg.) șorț. 3. v(pop.; în compuse) sucnă-murgă = personaj mitologic din povești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL