Definiție și ce înseamnă sugiu

1. [MDA2] sugiu sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 229/15 / V: (îrg) ~iuc, (reg) sulgiu / Pl: ~ri, (rar) ~ii sm / E: ns cf sugel, sugiuc pad sugiuc1] (Pop) Panarițiu.

2. [DLRLC] SUGIU s. n. v. sugel2.

3. [Scriban] sugíŭ, V. sugel.

4. [DEX '09] SUGEL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panarițiu. – Lat. sigillum (după suge).

5. [MDA2] sângel sm vz sugel

6. [MDA2] sugel sm [At: LB / V: (reg) sâng~, sujir / Pl: ~ei / E: cf lat sigillum, it sugello cf și sânge] 1 (Med; pop) Panarițiu. 2 (Buc) Bătătură1 (6). 3 (Bot; reg; șîc ~-roșu) Urzică-moartă (Lamium purpureum). 4 (Bot; rar) Urzică-moartă (Lamium maculatum). 5 (Îc) ~-alb Plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe Si: urzică-moartă, (reg) fața-mâței, mierea-ursului-cu-flori-bălăi, urzică-albă, urzică-creață, urzică-moartă-albă, urzică-surdă, urzici-mortărețe (Lamium album). 6 (Reg; îc) ~-galben Gălbiniță (Laleobdolon luteum). 7 (Reg; îc) ~-roșu Tătăneasă (Symphytum officinale). 8 (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris).

7. [MDA2] sugiuc2 sn vz sugiu

8. [MDA2] sujir sm vz sugel

9. [MDA2] sulgiu2 sn vz sugiu

10. [CADE] ȚIGANCĂ (pl. -anoe, -ănci) sf. 1 Femeie din neamul Țiganilor (🖼 5127): împăratul... avea mai înainte, ca țiitoare, o ~ foarte hîtră (SB.); copilul care va suge țîță de la o ~ nu se va deochia (GOR.); E lungă, nu-i furcă, E neagră, nu-i ~, E albă și nu-i doamnă (GOR.), ghicitoare despre „coțofană” ¶ 2 🌿 = SUGEL2 [Țigan].

11. [CADE] URZICĂ (pl. -ici) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă cu rădăcina tîrîtoare, cu tulpina vîrtoasă, acoperită ca și frunzele tinere cu peri care, prin atingere, produc o usturime dureroasă și bășică pielea; florile, verzui, sînt așezate în ciorchini la subțioara frunzelor sau în vîrful tulpinii; frunzele tinere sînt comestibile și se consumă, fierte, ca spanacul; numită și „urzică-mare” sau „urzică-de-pădure” (Urtica dioica) (🖼 5193) ¶ 2 URZICĂ-MICĂ, plantă care se deosebește de cea precedentă prin tulpina-i în formă de fus; numită și „urzică-crăiească”, „urzică-iute”, „urzicea” sau „oieșea” (Urtica urens) (🖼 5194) ¶ 3 URZICĂ-ALBĂ, URZICĂ-CREAȚĂ, URZICĂ-MOARTĂ1 = SUGEL-ALB; – URZICĂ-MOARTĂ2 = SUGEL3; – URZICĂ-MOARTĂ3, plantă din fam. labiatelor, cu frunzele acoperite uneori cu o pată albă pe fața superioară, cu flori mari, roșii-purpurii (Lamium maculatum) (🖼 5195) ¶ 4 URZICĂ-NEAGRĂ = BUBERIC ¶ 5 URZICA-RAȚEI = ȘTEVIE2 [lat. ŭrtīca, cu fonetismul neexplicat].

12. [DLRLC] SUGEL2, sugei, s. m. (Popular) Panarițiu. Ai făcut sugel la un deget. ȘEZ., la CADE. – Variantă: sugiu s. n.

13. [DLRLC] SUGEL1, sugei, s. m. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe; crește pe lîngă garduri și drumuri (Lamium purpureum); urzică-moartă. ◊ Compuse: sugel-alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și cu flori albe; crește prin păduri, tufișuri și livezi (Lamium album); sugel-galben = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori galbene-aurii; crește prin păduri umbroase și tufișuri umede (Galeobdolon luteum).

14. [Șăineanu, ed. VI] sugel m. 1. Mold. panaris; 2 Tr. un fel de urzică (Lanium purpureum). [Tras din suge].

15. [Scriban] sugél (est) n., pl. e. și sugíŭ (vest) n., pl. urĭ. (cp. cu it. suggello, sigil, și cu rom. sug). Panariciŭ.

16. [DOOM 3] sugel (pop.) s. m., pl. sugei, art. sugeii

17. [DOOM 2] sugel (pop.) s. m., pl. sugei, art. sugeii

18. [DER] sugel (-ei), s. m. – 1. Panarițiu. – 2. Urzică-moartă (Lamium purpureum, L. album). – Var. sugiu. Lat. sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum „pecete” cu sūgillāre „a face vînătăi” (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), cf. it. sugello „sigiliu” și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară. Sugiu apare în loc de *sugeu, sing. reconstituit după pl. sugei (după Candrea, de la sugel considerat drept dim.).

19. [DFL] LAMIUM L., SUGEL, URZICĂ MOARTĂ, fam. Labiatae. Gem originar din Europa, Asia și nordul Africii, cca 45 specii, erbacee, anuale sau perene, majoritatea cu tulpini patrunghiulare, cu frunze lipsite de stipele. Flori hermafrodite, caliciu cu 5 dinți, corolă bilabiată, labiul superior boltit, cel inferior cu 2 lobi mici, laterali, uneori lipsesc, lobul mijlociu invers-cordiform, 14 stamine.

20. [Argou] sugiu s. m. sg. (pop.) panarițiu

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DN] SUGATIV, -Ă adj. Care suge, absoarbe; absorbant. ◊ Hîrtie sugativă (și s.f.) = […]
1. [DEX '09] SUGATIVĂ, sugative, adj. (În sintagma) Hârtie sugativă (și substantivat, f.) = hârtie […]
1. [Șăineanu, ed. VI] suge-bute m. bețiv de frunte. 2. [DOOM 3] !suge-bute (pop.) s. […]
1. [DEX '09] SUGEL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu […]
1. [DEX '09] SUGEL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu […]
1. [DEX '09] SUGERA, sugerez, vb. I. Tranz. A face să se nască în mintea […]
1. [DEX '09] SUGERARE, sugerări, s. f. Acțiunea de a sugera și rezultatul ei. – […]
1. [DEX '09] SUGERA, sugerez, vb. I. Tranz. A face să se nască în mintea […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro